Monument cruciform ortodox; Arad – Micălaca (Veche); marmură albă; autor Șteiner F; 1927 ?, restaurat în 1986.
În vara anului 2009 activitatea culturală locală numită Zilele Cartierului Micălaca, s-a inaugurat printr-o slujbă religioasă comemorativă la Crucea lu’ Pănădan aflată la intersecția străzilor Frăției cu Vaslui. Corespunzător tradiţiei orale și a textului incizat monumentul cruciform din marmură albă a fost ridicat pe locul fostei biserici ortodoxe cu hramul Sf. Mucenic Gheorghe, construită în 1730 din chirpici și cărămidă pe vatra vechii așezări rurale Micălaca, în cimitir. În urma sistematizării localității, biserica a rămas la marginea satului, astfel că în perioada 1842-1845 s-a construit pe noua vatră actualul lăcaș de cult ortodox cu același hram. Crucea a fost ctitorită probabil în 1927, de Ioța Pănădan (a lu’ Mărtău, m. 1932), fost cantor bisericesc (cântăreț) în Glogovăț (Vladimirescu) și soția Măriuța (născută Tripa), locuitori pe strada Primă (foto 1 și 2). Renovat și sfințit în 1986, monumentul a fost loc pentru pelerinajele micălăcenilor la Paști și Rusalii. Pe suprafața pătrată a fundației, a fost ridicat soclul din piatră brută, netencuită și fixat monumentul alcătuit din trei segmente terminate cu o cruce latină treflată. Suprafața fațadei a fost incizată cu texte religioase și informative: IS/NI/CA/CHR; Cuvântul crucii / nebunie este celor peritori / iar nouă celor ce ne / mântuim este puterea / lui Dumnezeu / Cor. I/8; Această sf. Cruce / s-a ridicat – din partea / credincioșilor IOȚA PĂNĂDAN / și soția ? Măriuța născută TRIPA / spre lauda / și mărirea / lui Dumnezeu / și spre eternizarea acestui / loc sfânt pe care a fost / zidită vechea biserică / ortodoxă română / din MICĂLACA / 1745 – 1927 / Steiner F. Arad. Literele incizate artistic, înlocuiesc elementele decorative, reduse doar la conturul crucii treflate, trasată pe fațadă. Nu cunoaștem semnificația anului 1745, începutul bisericii vechi putând fi pus pe seama antimisului primit cu 15 ani mai devreme, în 1730, de la episcopul Vichentie Ivanovici (1726-1731) al Aradului, folosit ulterior într-o capelă ortodoxă din Cetate. Pentru protejarea monumentului a fost montat un gard metalic de formă pătrată.
