SNCF
călătorie cu trenul
în care tu ești singur majoritatea drumului
rareori în vagon mai urcă vreun călător rătăcit
care coboară grăbit în stația următoare
o stație, două, șase, șaizeci și șase
nu cunoști destinația finală
nu știi dacă nu vei coborî între stații
nu-ți rămâne decât să aștepți
să te dea jos controlorul
pentru că te-a prins fără bilet
continui să călătorești
duci cu tine în geamantan o viață
sau viața?
un tren/ fantomă trece fără oprire
prin gări fără nume și fără tine
.
siberiile cuvintelor tale
a venit îngheţul în regiunea ochiului
gerurile nordului acoperă
ţinuturile ciclopilor
îi alungă înapoi în peşteră
transformaţi în
poeme ale singurătăţii
numărăm rătăcirile cu voce tare
strigăm numele ieşiţilor
din vieţile noastre
ca să nu ne mai fim…
nici ecou nu acoperă
tăcerea dintre marginile noastre
îţi tac acum cuvintele
tu îmi taci poemul
şi continui să numeri
ciclopii goniţi în peşteră
mai aştept dezgheţul
între timp am uitat intrarea peşterii
cerneala de pe degete a devenit
o supă cleioasă
demonii mei iubesc
.
Retro
bulgăre de lut, cuvântul
modelez un adam, o evă sau pe donald rățoiul
am găsit un poem pe stradă
rătăcea printre poeții care își asumau paternitatea
în iadul cuvintelor satan e responsabil cu focul
arde poeții până va rămâne doar poezia
spune-mi, doamna, unde e iadul acela?
.
desen cu litere/aripi
poezia e un pui de vrabie căreia i-au crescut literele
acum zboară spre voi, locuitori ai poezolandului
cad frunzele acum
acoperă cărțile din vitrinele librăriei
aduni silabele în geamantan
ascunzi poezia de mine
nu-mi da drumul de mână, doamna!
e întuneric și nu mai văd poezia
.
spații albe
m-am mutat dincolo de cercul polar al poeziei
cuvintele sunt la fel de lungi ca nopțile de la poli
pentru voi am ales scrierea inuiților
poeme scrijelite în pielea focilor
undeva ursoaica recită poeme de dragoste
puiului hrănit cu laptele silabei
m-am mutat la nord de poezie
tu ai rămas în ea
.
visul continuă
hai să-mpărțim poezia asta
cum împărțea bunica pâinea proaspăt scoasă din cuptor
miroase a poezie caldă
aburul cuvintelor cheamă păsările
tu muști din litere lacom
ca o pisică flămândă și pofticioasă
noaptea se freacă de picioarele noastre
luna trimite versurile la culcare
dormi, doamna?
mie cine-mi mai spune povestea?
e miezul nopții, locuitori ai cetății
și totul e bine
Gabriel N. Gherbăluță