când cel de sus bate şantierul
când cel de sus bate şantierul
îi ataşează drept anexă un atelier
cum nu te poţi opune mai marelui
l-am lăsat în pace
până când am fost înştiinţat
că acolo e mare scandal
ţipete şi strigăte
un zgomot de-a dreptul infernal
cauza fiind operaţiunile dificile
pe care le au de executat
şlefuirea şi îndreptarea cuvintelor stâlcite
la intervenţia mea
mi s-a spus să-mi văd de şantierul meu
ei lucrează sub comanda limbii române
.
avantaje sunt destule
mintea şi-o plimba prin oraş
pentru protecţia picioarelor
lasă în seama ei rezolvarea
complicaţiilor vieţii de zi cu zi
avantaje sunt destule
nu poartă mască
nu se agită din cauza
facturilor demente
salariile şi pensiile îngheţate
îl lasă rece n-ascultă politicienii ipocriţi
care susţin că au soluţii pentru scoaterea
ţării din gardul în care au băgat-o
spre seară intră în joc şi picioarele
când se ajunge la câmpie
unde gonesc caii lui serghei
şi se aude „râzând până la lacrimi clopoţelul”
întunericul îl găseşte pe strada pe care „nimeni n-o mai ştie”
iar paznicul „ fluiera poema atâta de târzie”
prietenii mei câţi au mai rămas pe terasă
intrigaţi aduc injurii paznicului care
habar nu are de pandemie
.
se miră nepotul
ca nepotul meu
alt copil nu ştiu să existe
o comoară plină de lipici
când devine curios
mă pune în dificultate
bubule ce făceai
când erai de vârsta mea
mă jucam
dar când erai mai mic decât mine
mă jucam
şi când ai fost mai mare decât mine
mă jucam
tot timpul te jucai
cum ai ajuns aşa serios
se miră nepotul
spre amuzamentul prietenilor de pe terasă
.
imposibilă e lumea artei
cât de înguste îi sunt căile
unele chiar închise
toate poeziile frumoase au fost scrise
romanele care tulbură și-au trăit veacul
cugetările profunde formulate aforistic
numai sunt la modă
ar mai fi muzica și pictura
aici vocea ochii și mâinile
scriu reguli necruțătoare
ciudații care se înghesuie pe coridoare
cu geamantanele pline
speră să uimească
depășind pe marii corifei
dacă nu treci pe la teatru
cum să cunoști arta
de a nu te da in spectacol