
***
eu ştiu că privighetoarea este o pasăre care nu cântă
şi ştiu că noaptea stau fluturi la pândă
eu ştiu că anul are trei sute şi ceva de zile
şi ştiu că versurile acestea pot să pară futile
eu ştiu că zăpada este din vată de zahăr
şi ştiu că de moarte nu pot să mă apăr
eu ştiu că lumina este ondulatorie
şi ştiu că pot trăi fără glorie
***
trec adolescente strada pe patine cu rotile
semaforul arde în culori nubile
în vitrine manechine cu privirea sumbră
cerşetori blazaţi moţăie la umbră
pe Feleac pasc turme paşnice de oi
bilingv un idilic cântec din cimpoi
lin plutesc vapoare pe Canalul Morii –
orice-ar spune lumea nu beau scriitorii
***
ea avea chipul longilin
şi gene lungi şi sânul plin
tăcea prelung vorbea puţin
şi suferea malign de spleen
eu eram tânăr şi virgin
(uşor naiv uşor calin)
şi o iubeam; ea – mai puţin:
cum beţivanul apa-n vin
***
vom da foc pădurii de crini
rămână doar cenuşa din cuvinte
în această primăvară fierbinte
vom purta cunună de spini
vom fi tineri, inocenţi şi ferice
nici bărbaţi nici femei, androgini
nu vom fi niciodată bătrâni –
şi nu vom urca niciodată pe cruce
***
nicio lumină în ochii statuilor
doar lacrima falsă a ploilor
niciun cuvânt numai o şoaptă
a vântului când se înnoaptă
nicio durere cât de puţină
nici îndoială nici măcar vină
nici resemnare nici amăgiri
nici îndurare nici amintiri
***
culegător de perle în bălţi după ce plouă
pescar de apă dulce în chiuvetă
poet şi prozator pe de din două
cu ochelari pe post de amuletă
păcate n-am – ţin să vă dau de ştire –
nu cred în insomnii dorm nesmintit
atâta doar că sunt mai slab din fire
de câtă bucurie-am suferit
***
am fost hoţ de cai – în bâlciuri –
îi furam din carusel
dimineţile cu îngeri
ne-’mbătam şi fel de fel
de ispite treceau pragul
fastuosului butic –
şi dam caii dracului
şi-i vindeam pe-un firfiric