cum beţivanul apa-n vin-Ioan Pavel Azap

***

eu ştiu că privighetoarea este o pasăre care nu cântă

şi ştiu că noaptea stau fluturi la pândă

eu ştiu că anul are trei sute şi ceva de zile

şi ştiu că versurile acestea pot să pară futile

eu ştiu că zăpada este din vată de zahăr

şi ştiu că de moarte nu pot să mă apăr

eu ştiu că lumina este ondulatorie

şi ştiu că pot trăi fără glorie

***

trec adolescente strada pe patine cu rotile

semaforul arde în culori nubile

în vitrine manechine cu privirea sumbră

cerşetori blazaţi moţăie la umbră

pe Feleac pasc turme paşnice de oi

bilingv un idilic cântec din cimpoi

lin plutesc vapoare pe Canalul Morii –

orice-ar spune lumea nu beau scriitorii

***

ea avea chipul longilin

şi gene lungi şi sânul plin

tăcea prelung vorbea puţin

şi suferea malign de spleen

eu eram tânăr şi virgin

(uşor naiv uşor calin)

şi o iubeam; ea – mai puţin:

cum beţivanul apa-n vin

***

vom da foc pădurii de crini

rămână doar cenuşa din cuvinte

în această primăvară fierbinte

vom purta cunună de spini

vom fi tineri, inocenţi şi ferice

nici bărbaţi nici femei, androgini

nu vom fi niciodată bătrâni –

şi nu vom urca niciodată pe cruce

***

nicio lumină în ochii statuilor

doar lacrima falsă a ploilor

niciun cuvânt numai o şoaptă

a vântului când se înnoaptă

nicio durere cât de puţină

nici îndoială nici măcar vină

nici resemnare nici amăgiri

nici îndurare nici amintiri

***

culegător de perle în bălţi după ce plouă

pescar de apă dulce în chiuvetă

poet şi prozator pe de din două

cu ochelari pe post de amuletă

păcate n-am – ţin să vă dau de ştire –

nu cred în insomnii dorm nesmintit

atâta doar că sunt mai slab din fire

de câtă bucurie-am suferit

***

am fost hoţ de cai – în bâlciuri –

îi furam din carusel

dimineţile cu îngeri

ne-’mbătam şi fel de fel

de ispite treceau pragul

fastuosului butic –

şi dam caii dracului

şi-i vindeam pe-un firfiric