Dilemă – Corneliu Neagu

Dilemă

Marea agitată lângă stâncă 

strânge amintirile sub mal, 

numai dorul rătăcește încă 

agățat de creasta unui val. 

A plecat vaporul neuitării  

fără nici-un pasager la bord, 

au rămas pe umbra înserării 

gândurile toate-n dezacord. 

Că ai fi urcat și tu pe punte 

sau că nici nu ai venit defel, 

contraziceri fără amănunte 

dirijate de un gând rebel…!  

Obosit de-aceasă întâmplare, 

valul, tocmai revenit din larg, 

zice că te-ar fi văzut în zare 

călărind, în zori, licornul șarg. 

Mă cuprinde vraja dintr-odată, 

un regret se-ntoarce peste gând, 

o, iubire…, peste mări plecată, 

aud timpu-n urma ta plângând.

Corneliu Neagu