Haralambie Ţugui (10 februarie 1916 – Dorohoi, judeţul Botoşani – 12 octombrie 1996, Iaşi) a fost un poet român.
Debutul editorial a avut loc în anul 1935 cu volumul de poezii Liane crude iar pentru volumul Confesiunile pământului a obţinut Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (1979).
Din volumele de poezii amintim: Liane crude, poeme, (1935); Prohod pentru zi, poeme. (1939); Poezii, (1966); Contrapunct, în toamnă, poezii, (1969); Sub cerul Mioriței, (1971) Înalt prin stemă, (1972); Luminile zilei, poeme, (1972); Lîngă vetrele sacre, (1974); Sunetul bronzului, poeme. (1974); Țărm de legendă, poeme. (1975); Poemele triumfului, (1978); Mîinile de lumină, (1979); Confesiunile pămîntului, poeme, (1979); Al soarelui și-al umbrei, poeme (1980); Pe o apă visînd, poeme. (1982); Ochii copiilor, (1984). (Sasu, Aurel– Dicționarul biografic al literaturii române, Pitești, Paralela 45, 2006)
Ca undele …
Tu neştiutul, tu începutul
a tot şi a toate aici pe pămînt;
cel ce aştepţi ca pe o pîine soarele
mereu şi mereu mai flămînd.
Tu preacuratul, tu luminatul
de pururi neopritele gînduri;
cel miruit cu tristeţe eternă
încă dinainte de începuturi.
Tu carele vii şi treci cu izvoarele
ochilor în ochiul cerului, singurul veşnic;
cel al tăcerii şi al cuvîntului
la vama de timp pîlpîind ca un sfeşnic.
Nu te opri, nu te uita înapoi niciodată
sub murmurul stelelor neîndurate!
S-ar putea ca undele lor amăgitoare
să te cheme şi mai departe…
(Haralambie Ţugui – Confesiunile pămîntului, poeme)
Vă invităm la secția Împrumut Carte pentru Adulți pentru a împrumuta poemele lui Haralambie Ţugui.