Domnica Pop – noaptea poeților, alerg după îngeri

Ceas … două ace;

cântă marșul timpului

în arii de cerc

*

Drumul…capăt…cruce;

se nasc alții din nimic-

un nou început.

*

Păuni la soare;

din coada lor spre cer

desprind curcubee.

*

De ce să nu scriu?

ochii bătrânei femei

îmi par abătuți.

*

Hai cu mine

și-ai să vezi ceva minunat:

luna pe apă.

*

E primăvară;

și-au pus copacii

veșmântul de speranță.

*

Seară de toamnă-

din nou îmi reazăm fruntea

de-o amintire.

*

Halucinantă ninsoarea –

m-a făcut s-alerg

după îngeri.

*

Luna pe boltă-

masa de scris

pentru noaptea poeților.

*

În urma cocorilor

visele albastre

umplu cerul…

*

Plumb –

citesc un poem violet:

negură bacoviană…

*

Soarele

tot mai palid

sfârșit de copilărie.

*

Copil fericit:

fluturele în pumn-

asfințit de soare

*

Fotografia

în seiful timpului-

Tinerețea.

*

Miezul zilei,

nimic nu mișcă-

o pasăre taie cerul.

*

O floare de prun

mi-a unduit grădina-

la care visam.

*

Vântit în eșarfă,

inul rupt de pământ

vrea să-nflorească.

*

Lacrima unui copac

sau o frunză  tremurând

în aer?

*

Pierdute în iarbă,

florile de măr-

copilăria mea…

*

Domnica Pop