echilibristică pe liniile din palma lui Dumnezeu-Savu Popa

***

Cerul atât de aproape

De pământ,

Încât îi pot auzi

Respiraţia.

.

***

Să scrii poezie

Ca și cum

Ai încerca

Să faci echilibristică

Pe liniile din palma

Lui Dumnezeu.

.

***

În toată camera

Se auzeau bătăile inimii tale,

Speriați,

Pereții mai aveau puțin,

O luau la fugă,

Aerul s-a retras

Precum un melc în cochilia

Respirațiilor noastre,

Toată lumina a năvălit în sus,

Inundând, înecând soarele.

Timpul și-a dat peste cap

Ordinea orelor

Întocmai cum ai deranja piesele

Pe o tablă de șah.

Furnicile au părăsit mușuroaiele,

Pietrelor li s-a cutremurat carnea,

Veninul a început să îi neliniștească

Pe șerpi, ca o conștiință.

Ascultam cum în toată camera

Se auzeau bătăile inimii tale

Ca o încleștare de alge

În interiorul mărilor.

.

O radiografie

O radiografie

în care să se vadă

cum funcționează memoria.

Să se știe câtă suprafață ocupă trecutul

și, mai ales, cât gol există.

Iar dacă golul se-ntinde

până acolo unde

pot apărea părți din suflet,

cum de mai apare uitarea

ca o celulă canceroasă?

.

***

Ca o mângâiere

A unor palme grele

În mănuși chirurgicale,

Pătate de sângele altora,

Timpul trece.

.

Despre pielea ta

Egiptenii,
Cunoscând pielea ta, au spus apoi,
Primul pergament ar fi arătat ca aceasta,

un comerciant din centrul oraşului Singapore,
ne vorbeşte despre
superstiţiile, legendele acestui loc,
în malaeză, chineză şi tamila,
Ne arată un apus cu aceleaşi striaţii
Ca pielea ta
înfiorată.

Covorul, pe care împăraţii călcau
Cu tălpile goale,
Roşu ca pielea ta
Din jurul coapselor.

Melcul despărţit brutal de cochilie,
Lăsând în jur urme, arătând ca pielea ta
spălată
în râul rece.

Dincolo de pielea ta, e tot piele,
Mi se pare că lipsesc sângele, carnea, oasele,
Straturile de piele continuă la nesfârşit.
Seara, îţi ascultam inima,
Se auzea îndepărtat precum un clopot de incendiu în vreun sat vecin.

.

.

***

Văd lucrurile altfel,
Privirea mi s-a eliberat
Din strânsoarea cearcănelor,
Iar imaginile au devenit tot mai clare,

Realitatea are baterii noi:

Combustie spontană,
Confruntări de idei
Duse pe planuri înclinate,
Accelerarea unor trăiri
Până când se ajunge la limita unor stări,
O paradă invizibilă a energiilor de pe întreg
Pământul,
Ideile importante ale omenirii în scădere
Ca rezervele de petrol.
Credibilitatea însingurării verificată online.
O certitudine e mai necesară uneori decât
un pahar cu apă

Imaginile tot mai clare,
Şlefuite de privirile noastre
Până când devin oglinzi.

În lipsa mişcării,
Între fiecare dintre noi
Ar apărea
Câmpuri minate.