
***
Cerul atât de aproape
De pământ,
Încât îi pot auzi
Respiraţia.
.
***
Să scrii poezie
Ca și cum
Ai încerca
Să faci echilibristică
Pe liniile din palma
Lui Dumnezeu.
.
***
În toată camera
Se auzeau bătăile inimii tale,
Speriați,
Pereții mai aveau puțin,
O luau la fugă,
Aerul s-a retras
Precum un melc în cochilia
Respirațiilor noastre,
Toată lumina a năvălit în sus,
Inundând, înecând soarele.
Timpul și-a dat peste cap
Ordinea orelor
Întocmai cum ai deranja piesele
Pe o tablă de șah.
Furnicile au părăsit mușuroaiele,
Pietrelor li s-a cutremurat carnea,
Veninul a început să îi neliniștească
Pe șerpi, ca o conștiință.
Ascultam cum în toată camera
Se auzeau bătăile inimii tale
Ca o încleștare de alge
În interiorul mărilor.
.
O radiografie
O radiografie
în care să se vadă
cum funcționează memoria.
Să se știe câtă suprafață ocupă trecutul
și, mai ales, cât gol există.
Iar dacă golul se-ntinde
până acolo unde
pot apărea părți din suflet,
cum de mai apare uitarea
ca o celulă canceroasă?
.
***
Ca o mângâiere
A unor palme grele
În mănuși chirurgicale,
Pătate de sângele altora,
Timpul trece.
.
Despre pielea ta
Egiptenii,
Cunoscând pielea ta, au spus apoi,
Primul pergament ar fi arătat ca aceasta,
un comerciant din centrul oraşului Singapore,
ne vorbeşte despre
superstiţiile, legendele acestui loc,
în malaeză, chineză şi tamila,
Ne arată un apus cu aceleaşi striaţii
Ca pielea ta
înfiorată.
Covorul, pe care împăraţii călcau
Cu tălpile goale,
Roşu ca pielea ta
Din jurul coapselor.
Melcul despărţit brutal de cochilie,
Lăsând în jur urme, arătând ca pielea ta
spălată
în râul rece.
Dincolo de pielea ta, e tot piele,
Mi se pare că lipsesc sângele, carnea, oasele,
Straturile de piele continuă la nesfârşit.
Seara, îţi ascultam inima,
Se auzea îndepărtat precum un clopot de incendiu în vreun sat vecin.
.
.
***
Văd lucrurile altfel,
Privirea mi s-a eliberat
Din strânsoarea cearcănelor,
Iar imaginile au devenit tot mai clare,
Realitatea are baterii noi:
Combustie spontană,
Confruntări de idei
Duse pe planuri înclinate,
Accelerarea unor trăiri
Până când se ajunge la limita unor stări,
O paradă invizibilă a energiilor de pe întreg
Pământul,
Ideile importante ale omenirii în scădere
Ca rezervele de petrol.
Credibilitatea însingurării verificată online.
O certitudine e mai necesară uneori decât
un pahar cu apă
Imaginile tot mai clare,
Şlefuite de privirile noastre
Până când devin oglinzi.
În lipsa mişcării,
Între fiecare dintre noi
Ar apărea
Câmpuri minate.