În tratarea sculpturilor sale, Emil Vitroel (n. 1929, Cermei -Arad – m. Arad 2001, studii artistice IAP București, 1955) a introdus treptat, exagerări expresioniste. Ele au fost realizate mai ales prin tehnica cioplirii directe şi mai puţin prin modelaj, lucrările fiind supuse ulterior unui finisaj perfect. Privită în ansamblu, arta lui Emil Vitroel se descoperă azi, ca o alternanţă de suprafeţe şi linii convexe şi concave, un joc de curbe desfăşurate amplu, care închid formele într-un tot armonios.
Germinație
1981, calcar de Viștea – Cluj, 300/135/110
Transferând din lemn materia sa predilectă, Emil Vitroel a realizat în Căsoaia o formă monumenală suplă, ce sugerează sămânţa, cu puterea ei de reîncepere perenă a vieţii, miracol ridicat la nivelul sacralităţii.
Elegie
1983, calcar de Viştea – Cluj , 390/120/80.
Personajul expresiv creat de Emil Vitroel, în lucrarea din Căsoaia intitulată Elegie degajă multă senzualitate şi eleganţă. Viaţa formei este dată de ritmicitatea suprafeţelor curbate în adâncime sau în relief, peste care se întinde un imens suflu umanist.
