În nopțile…
În nopțile în care nu am somn
Eu stau în casa unui pașnic domn
.
German sau ce-o fi fost la viața lui
Deschid un cufăr mare cu un cui
.
Căci văduvit e lacătul de cheie
Și dau mereu peste o femeie
.
Închisă dureros într-un album
Ce-mi face semn cu mîinile de fum
.
S-o las doar o secundă afară
Că vrea să mai aprindă o țigară
.
Și s-asculte un vals la patefon
Să cînte chiar și ea mai jos c-un ton
.
La un pian austriac adus
Anume pentru ea de-un conte rus
.
Alături de un baldachin brodat
Ce-acoperă misteriosul pat
.
În care, nu-i așa, ar vrea mereu
Să stea să doarmă ea în locul meu
În nopțile în care eu n-am somn
Ea stă în casa unui pașnic domn.
.
Pe gînduri
în iarna asta căzută pe gînduri
gutuile neculese încremenesc
transparente pe ramuri
îndrăznelile
se opresc la jumătatea arcului
vertebrele o iau razna
se încalecă una pe alta
silind măduva principiilor să iasă
ca sîmburii de cireșe strînse între degete
iubirea incorect manevrată s-a gripat
s-o dăm la programul rabla
.
Tata
De bucuria Unirii, bunicii mei s-au iubit
și l-au născut pe Tata în 1919.
Cea mai dragă amintire a lui din copilărie
a fost cînd a jucat cu ceata din sat fecioreasca din Ardeal
în fața regelui Carol, la București.
.
Student la o universitate
refugiată din Cluj în anii cedării,
revenea în sat să-și vîndă pămînturile.
Iar o venit domnișoru’ să-și vîndă averea, ziceau oamenii,
se-ntoarnă în pămînt părinții de necaz.
Tot răul spre bine,
cînd au venit comuniștii, nu mai aveau ce să-i ia.
.
La școala dintr-un sat unde a predat prima dată
și unde a cunoscut-o pe mama
venea c-un porumbel pe umăr pe drumul prăfuit vara
și noroios mai tot timpul anului.
Locuia într-un conac al unui grof ungur și făcea planuri
pentru timpurile cînd vor veni americanii să-i salveze.
.
Mai tîrziu – era deja evident
că americanii aveau alte treburi –
la școala din oraș îi învăța pe copiii de țăran
care veniseră să-nvețe meserie,
cum să mănînce cu furculița și cuțitul,
cum să-și construiască în fundul curții latrine din lemn,
cum să-și spele ciorapii
și să ofere flori domnișoarelor.
.
Pe ultimele pagini din caiete, elevii trebuiau să-și noteze
citatele latinești pe care și el le învățase
la Casa Domnului din Blaj
și pe care avea bucuria să le transmită viitorilor chimiști
ce urmau să dea țării sodă caustică.
Aveau un secret bine păzit:
repetau Gaudeamus Igitur să fie și ei în rînd cu liceenii.
.
Din cei o sută de ani ai României
lui Tata i-au revenit doar jumatate.
La moartea lui, elevii școlilor au umplut toată strada noastră,
cea mai lungă din oraș.
ai propus
poate mai recuperăm ceva
Emilia Poenaru Moldovan