Ioanichie Martinovici a fost cel de al doilea episcop al Aradului în perioada 1710 – 1721, cu autoritate în comitatele: Arad, Bichiş, Cenad, Ciongrad, Zărand şi confiniile Mureşene (Grănicerii sârbi de pe Mureș). În ultimii ani şi-a trecut în titulatură şi Bihorul, unde a făcut vizite canonice, hirotonit preoţi, sfinţit biserici şi antimise, fiind bine primit de cler şi credincioşi. La 25 octombrie 1721 a trecut la cele veşnice, fiind înmormântat în vechea biserică Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul din Arad, aflată pe malul drept al Mureşului (azi Colegiul Național Moise Nicoară). La moartea sa Episcopia era destul de bogată, însă comitele Paul Konsbruch, prin cumpărare frauduloasă, cu sprijinul diaconului Sofronie Albici şi-a însuşit întreaga avere, adică terenurile cu reşedinţa, casele gospodăreşti, iobagii, vitele şi uneltele, patru prăvălii, două vii şi moşia Şimand.
Lui Ioanichie Martinovici i-a urmat în scaunul episcopal Sofronie Ravaniceanin (1722-1725), care s-a distins prin perseverenţa rezolvării marilor probleme ale eparhiei. Episcopul îi îmbărbăta pe credincioşii români să ţină la legea creştină ortodoxă strămoşească. În ianuarie 1725 s-a săvârşit din viaţă, fiind înmormântat la fel ca şi înaintaşul său în Catedrala Veche de pe malul Mureşului.
În 1861 rămăşiţele pământeşti ale ambilor episcopi: Ioanichie Martinovici şi Sofronie Ravaniceanin au fost exhumate de la vechea biserică Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul și așezate lângă zidul exterior al Bisericii Sfinților Apostoli Petru și Pavel (Biserica Sârbească Centru), locul fiind însemnat cu o placă comemorativă, din marmură roşie. Pe suprafaţa şlefuită a acesteia a fost incizat în limba sârbă, textul cu următorul conţinut:
Здје пренесени и положени кости блаженопошивших архиереов арадских, јенопољских Јоаникија Мартиновича који престависе ва лето 1719 такожде и Софронија Раваничанина који престависе ва лето 1725. Буди им вечнаја памет.
În traducere: Aici sunt transmutate şi depuse osemintele adormiţilor într-u Domnul, arhierei ai Aradului, Ienopolei, Ioanikie Martinovici care a răposat în anul 1719 şi Şofronie Ravaniceanin, care a răposat în anul 1725. Veşnica lor pomenire). Pe placă nu există semne decorative sau cu valoare de simbol.
