Originar din Cluj–Napoca, Visarion Aștileanu, după încheierea învățământului liceal a urmat cursurile Academiei Teologice (1933 – 1935) din orașul natal, continuând studiile de Filosofie și Teologie, ca bursier al Institutului pontifical De Propaganda Fide unde, unde a obținut licența și apoi, în 1942, doctoratul cu mențiunea Mgna cum Laude. În perioada 1942 – 1948, a fost secretar episcopal și preot paroh greco – catolic.
După 1948, odată cu trecerea la ortodoxie, a ocupat diferite funcții administrative în cadrul Patriarhiei Române, în paralel cu cea de paroh în București, până în 1962, când a fost ales episcop – vicar patriarhal, iar din 1968, transferat pe aceeași funcție, la Arhiepiscopia Sibiului cu titlul de Rășinăreanul, unde a funcționat până la 10 iunie 1973, când Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales în scaunul episcopal al Aradului.
Conștient de valoarea monumentelor istorice, episcopul dr. Visarion, a stimulat și ajutat material desfășurarea unor cercetări arheologice, la vechi vetre de spiritualitate ale Ortodoxiei române: mănăstirile Hodoș – Bodrog și Prislop, bisericile de la Streisângiorgiu și Gurasada. O realizare importantă este și coordonarea editării lucrării monografice: Mănăstirea Hodoș – Bodrog (Arad, 1980), datorată unui colectiv de istorici arădeni.
A publicat valoroase studii privind reîntregirea Bisericii din Transilvania, a scris reportaje predici și recenzii în presa religioasă a vremii: Biserica Ortodoxă Română, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Banatului, Telegraful Român, Îndrumătorul Bisericesc.
Anii din urmă ai episcopului dr. Visarion au fost întunecați de o boală grea, care l-a răpus în 6 august 1984, fiind înmormântat în cripta de sub paraclisul mănăstirii Hodoș – Bodrog, necropola (gropnița) episcopilor Aradului.
