Originar din Comana de Sus (Țara Făgărașului), episcopul dr. Grigorie Comșa al Aradului (1925 – 1935), om cu o vastă și temeinică cultură, ocupă un însemnat loc în consolidarea spiritualității românești din perioada imediat următoare actului de la 1 Decembrie 1918. Prin bogata sa activitate ca misionar al credinței ortodoxe și scriitor, s-a făcut cunoscut în întreaga țară, fiind ales Membru Onorific al Academiei Române. Două elemente pot defini în esență viața și activitatea sa: slujirea fără margini a Bisericii și a credinței strămoșești. A pus accentual pe latura constructivă a misionarismului, stăruind asupra întăririi moralităţii, asupra combaterii “relelor sociale”:alcoolismul, destrămarea familiei, concubinajul, insistând asupra promovării valorilor religioase şi culturale menite să fortifice şi să înalţe conştiinţele credincioşilor Activitatea scriitoricească, de o rară amploare, este aşezată în cele 100 lucrări mai mari sau mai mărunte., fapt pentru care Academia Română l-a cinstit cu un premiu, iar Regele l-a decorat de mai multe ori.
Episcopul Grigorie Comșa s-a stins din viață la vârsta de numai 46 ani, în plină ascensiune pe calea vrednicilor ierarhi bisericești arădeni: Sinesie Jivanovici, Nestor Ioanovici, Procopie Ivașcovici, Miron Romanul, Ioan Ignatie Papp. Cu prilejul morții sale, în ședința publică solemnă a Academiei Române, Ludovic Mrazec, președintele acestui înalt for al culturii, i-a evocat bogata activitate. S-a apreciat că odată cu dramaticul său sfârșit, a dispărut un spirit dinamic, un cărturar al Bisericii și Națiunii, un ierarh puternic ancorat în realitățile vremii sale și un fecund condei pe tărâm spiritual. După depunerea trupului neînsuflețit în catedrala arădeană și săvârșirea prohodului, a fost înmormântat la Mănăstirea Hodoș – Bodrog. A lăsat în urma sa rezultatele unei activități gigantice, greu de egalat.
