La începutul secolului al XIX-lea, Jeftimie Tabacovici (Tabaković) era un prosper negustor de lemne din Tyukovetz, cartier central al Aradului, lângă Mureş, delimitat azi prin străzile actuale Gheorghe Lazăr, Bulevadul Revoluţiei şi Palatul administrativ. Fiul său, Jovan a devenit frizer – tămăduitor, recunoscut pentru tratamentele unor afecţiuni prin metodele medicinei populare. Stabilindu-şi locuinţa în cartierul Sarkad (Drăgăşani), strada Pescarilor, nr. 40, împreună cu soţia sa Eufrosina, au adus pe lume opt copii – cinci băieţi şi trei fete, cărora au reuşit să le dea o educaţie aleasă. Băieţii au absolvit studiile superioare în diferite domenii: Aleksandar şi Milan – arhitectura, Jovan – medicina, Dura – dreptul iar Duşan – şcoala superioară de comerţ.
Cel mai înzestrat dintre toţi a fost Alexandru (Aleksandar Tabaković 1856-1880), care beneficiind de o bursă Matica srpska, cea mai veche instituţie de ştiinţă şi cultură a poporului sârb, a urmat studiile superioare de arhitectură din Viena, având şi preocupări din domeniul artelor plastice şi ale literaturii. Deşi s-a stins din viaţă la vârsta de 34 ani, realizările sale sunt numeroase, păstrate în arhiva familiei: proiectul unui palat renascentist, a reşedinţei Mitropoliei sârbe din Sremski Karlovci, pictura în ulei Samson şi Dalila, două piese de teatru şi o nuvelă, rămase în manuscris
Emil (MilanTabaković 1860 – 1946) a urmat şcoala confesională de pe lângă Biserica Sfnților Apostoli Petru și Pavel (Sârbească) şi liceul din Arad, după absolvirea căruia, a lucrat pe şantierul de construcţii al cazărmilor militare austro-ungare de la Busovaca (Bosnia) şi în biroul de proiectare al arhitectului Edmund Pech. După absolvirea Secţiei de arhitectură a Facultăţii Tehnice din Budapesta (1888), cu o bursă a Camerei de Comerţ şi Industrie din Arad, a călătorit timp de doi ani pentru documentare, în marile oraşe din Germania, Italia, Franţa. Reîntors în Arad (1904) a lucrat ca proiectant, antreprenor şi profesor de desen tehnic la Şcoala de Arte şi Meserii din Arad. Datorită profesionalismului şi calităţilor sale umane, Emil Tabakovici s-a bucurat în comunitatea arădeană de stimă şi respect fiind ale preşedinte al Uniunii Arhitecţilor (1903) şi consilier municipal, mai multe mandate. Meritorie este şi preocuparea lui pentru sportul minţii fiind unul din fondatorii Clubului de Șah arădean.
Timp de patru decenii, Emil Tabakovici, a fost şi un marcant reprezentant al comunităţii sârbe din Arad, ca enoriaş al Bisericii şi membru al Comitetului parohial. Împreună cu fiul său George Tabakovic, în 1927, a realizat schiţa pentru capela-monument, un Memorial pentru cei 4317 civili sârbi care au pierit în lagărul de concentrare din Cetatea aradului din timpul Primului Război Mondial.
În 1930, Emil Tabakovici a părăsit oraşul natal, emigrând la Novi-Sad, unde a locuit împreună cu întreaga familie, până la vârsta de 86 ani, fiind înmormântat în cimitirul Almasko Groblje din localitate.
Opera sa arhitecturală este imensă. Timp de cinci decenii, a proiectat şi construit clădiri cu destinaţii diverse şi pe o largă arie geografică, dintre care cele mai multe se găsesc în Arad, așa cum sunt: Palatul Sârbesc, Palatul Neuman (1891), Palatul Cenad, Colegiul Economic, Palatul Societăţii Agricole, Cazarma Unităţii de Cavalerie (Calea Victoriei), Ansamblul arhitectural pentru Biserica Romano-Catolică, Teatrul de Vară, Şcoala Românească de Fete şi Internatul, Clădirea Palatului Tribuna, Casa Rosenberg, Internatul şcolii de învăţători din Arad, Loja zidarilor liberi, etc.
Unul din cei cinci copii ai săi, George (Djordje Tabaković 1897-1971), după absolvirea studiilor de arhitectură la Budapesta şi Belgrad, a lucrat la Paris, apoi la Arad, în atelierul de proiectare al tatălui său, până în 1927, când a plecat la Novi-Sad.
Un alt fiu, Ivan (1898-1977) a studiat pictura la Budapesta, Zagreb şi Munchen, fiind considerat azi, unul din cei mai importanţi pictori sârbi ai secolului XX. În semn de recunoaşte a activităţii sale artistice, în 1974, a fost ales membru al Academiei Sârbe de Ştiinţe şi Arte.
Semn memorial pentru membri familiei Tabakovici (Tabaković)
Placă memorială, Arad, Piața Catedralei; marmură albă; text incizat;
autor necunoscut, 2005
Pentru cinstirea memoriei arhitectului Emil Tabacovici (Milan Tabaković) şi a fiilor săi: arhitectul George (Djordje) şi pictorul Ivan Tabaković, Societatea Arhitecţilor din Novi Sad (Serbia) a fixat în 2005, pe fațada casei din Piața Catedralei, colț cu strada Ecaterina Teodoroiu, în care a trăit această prestigioasă familie arădeană.
Ea atrage atenția prin informațiile prezenatate în limba sârbă și română că: În această casă au trăit cunoscuții / artiști arădeni și novosădeni[1] / Milan Tabaković / arhitect (1860 – 1946) / Dorde Tabacovic / arhitect (1897 – 1971) / Ivan Tabacovic pictor (1898 – 1977) / Prietenii arhitecți din Novi – Sad /octombrie, anul 2005 .У овој кући су живели познати / арадски и новосадски уметници / МИЛАН ТАБАКОВИЋ / АРХИТЕКТА (1860-1946) / ЂОРЂЕ ТАБАКОВИЋ / АРХИТЕКТА (1897 – 1971) / ИВАН ТАБАКОВИЋ / СЛИКАР (1898-1977) / Друштво архитеката Новог Сада / октобар 2005. године.
[1] Din localitatea Novi-Sad, capitala provinciei Voivodina (Serbia).
