Originară din Turnu (1909), fiindu-i descoperite încă din anii de școală talentul și pasiunea pentru desen, Felicia Ionescu (1909 – 1987) a fost îndrumată să urmeze o carieră artistică. Astfel că în 1928, s-a înscris la Şcoala de Arte Frumoase din Cluj, pe care a absolvit-o în 1934, după o întrerupere de doi ani, determinată de situaţia materială precară a familiei. Primele picturi, demne de luat în seamă, concepute, în cretă, cărbune sau ulei, datează de prin 1927 –1928, fiindu-i acceptate două lucrări în expoziţia colectivă de pictură, organizată în 1930, la Palatul Cultural, alături de artiști consacrați ca: Stern Sari, Hahmos Manci, Rutkay Marta, Balla Emerich. Evenimentul, stimulativ în sine, a determinat-o să studieze în mediul artistic de la Baia Mare, recunoscut atunci, în întreaga ţară. Reîntoarsă la Arad, a lucrat mult, participând la evenimentele artistice ale genului. În picturile sale, expresia nu este tensionată, prefigurarea fiind calmă, umană, mai puţin distantă şi filozofică. Elementele compoziţionale sunt riguros articulate în desfăşurarea lor spaţială, astfel că imaginile, capătă un neaşteptat caracter de realitate. După război, eşecul în căsătorie, alături de obligaţia impusă politic de a desfăşura o activitate profesională salariată, s-a angajat la Uzinele Textile UTA, pe un post, mult sub nivelul pregătirii, talentului şi aspiraţiilor sale, situație care a determinat-o (obligat-o) să renunţe la pictură, pentru mai bine de două decenii.Îndemnată de prieteni, somată de cei care-i cunoşteau posibilităţile sale artistice, în preajma pensionării, s-a pregătit sufleteşte şi material, iar după 1970, a reînceput să picteze. Dar culorile nu mai sunt aceleaşi, iar expresia picturală schimbată. Lucrările sunt mai puţin spontane, iar natura mai atent studiată. Noile tablouri au fost învăluite într-o uşoară atmosferă de contemplare şi nostalgie, iar mesajul mult mai subtil. În anii care au urmat, Felicia Ionescu a activat din plin la Cenaclul de artă plastică Ion Andreescu, din Arad, fiind nelipsită la manifestările colective. Nu a mai avut dorinţa şi puterea necesară pentru a-şi învinge temerile şi emoţiile unei expoziţii personale, cu toate insistenţele celor din jur.. Felicia Ionescu, a rămas ca un artist al spaţiului mărginit, al armoniei calme din universul familiar. Lucrările sale, degajă liniştea desprinsă din ramuri, din flori, din fructe, din obiectele ce capătă viaţă în purul décor al unui cămin liniştit. Artist al poeziei ce învăluie spaţiile restrânse ale unui atelier, în care lumina reverberează pe parfumul florilor, prospeţimea fructelor sau strălucirea argintăriei, ce dă odihnă oricărui interior de bun gust. S-a retras discret, aşa cum a trăit, stingându-se din viaţă la 3 iulie 1987, în vârstă de 78 ani. A fost înmormântată la Cimitirul Pomenirea, din Arad, alături de bunici, părinţi şi sora mai mică, Zoe Ionescu. Lucrările sale, de mare sensibilitate, realizate în culori calme şi o tehnică impecabilă, pot fi recunoscute uşor, ele împodobind inconfundabil, interioarele a numeroase familii arădene.
