Agapă
își scutură penița peste lume
/ așa-i năravul poetului /
versul peste urât
frumosul împresoară agale
inima omului
pe pământ îi rămân resturi
din cele împrăștiate
se vor aduna
într-o agapă de cuvinte
*
Rezistența
certificatul de naștere al versului s-a uzat
riposta ridurilor la tinerețea poeziei
are complice pagina pe care îmi desenez fața mea
fiind lipsit de talent
mama mi-a pus în mână psaltirea
până atunci știam că David copilul cu părul bălai
a făcut istorie cu o praștie și-o piatră
ceea ce nu mi se părea extraordinar de greu
cunoscând minunățiile făcute cu piatra și praștia mea
însă versurile lui din psaltire au ajuns până la cer și înapoi
prin psalmi venind poezia până la noi
*
ca un copil
sunt un copil care adoră cerul
lutul sub palma olarului
jocul de dimineața până seara
coborâtul oilor de la munte
și toboșarul care aduce înștiințări
obosit mă sprijin de o rază
pe care urcă și coboară copii
strigând în gura mare
nu ne vindem copilăria
pe un pumn de gologani
nici pe fantasmele și indiferența celor mari
îmi zic acum e momentul să trimit o scrisoare apusului
să-și schimbe numele în răsărit
chiar dacă e o geogeafie a vieții bătută în cuie
ca un copil vreau să o smulg