Goe la bac
Să nu rămâie repetent
Și anul ăsta domnul Goe,
Mam’ mare cu mamița lui,
Cu tanti Mița și cu Zoe…
.
Cum, care Zoe? Iubi lui,
Că e major demult băiatul,
Au hotărât ca dumnealui
Să treacă bacalaureatul.
.
-Nici 10(zece) nu mai e ce-a fost,
Zicea deunăzi tanti Mița.
-Ei, lasă, soro, n-are rost,
Stresăm baiatu’, a zis mamița.
.
-Îl știi cât e de simțitor,
C-așa îi este naturelul.
– Scuipați-l, că de puișor
Se tot deoache mititelul!
.
– Ba, parc-aș vrea așa, de-un moft
S-o ofticăm pe Piscopeasca…
Ce, parc-al ei o fi mai copt?
Da’ s-a-ncuscrit cu Dăscăleasca.
.
-Abia de aranjarăm, frate,
Să nu rămâie repetent.
– De, nu le poți avea pe toate,
Noroc cu dom’ locotinent!
.
Dom Mișu, soro, să trăiască!
Mai zise, întorcând o carte,
Mam’ mare… Fără să citească
Biletul Miții, n-aveam parte.
.
-,, În România educată”? a zis:
,, Se poate? Cum să nu?!
Compătimesc! Și eu sunt tată”
– Eu parcă am un deja-vu.
.
Îl văd student, apoi în robă
Cu toca lui de absolvent,
Apoi la bară, ca o probă
Că are voce și talent.
.
A zis mamița lui, pe gânduri,
Visând cu ochii fix pe geam.
– I-am scris, mamițo printre rânduri
Ce planuri de vacanță am.
.
Ei, bravos, Mițo, foarte bine!
De notă, niciun apropo?
Așa mă știi ‘mneata pe mine?
Îi spui diseară la tango.
.
– Păi domnul Mișu Șt. Popescu
E văr cu X, dar și cu Z
Și e-n partid cu Cutărescu,
Văr bun cu toți din alfabet.
.
– O punem și de-un plagiat,
Că n-o fi mai cu moț Popeasca!
– Pardon, mamițo, doctorat!
-Să crape, zău, Protopopesca!
.
Nu știi c-a deocheat băiatul
De câte ori a trecut clasa?
– Al ei, la…Londra…Internatul,
Voiajul, taxa, casa, masa…
.
Și alte câte ,,se mai cere”…
Plătește, soro, dumnealui…
– Și-mi spui în trenul de plăcere,
Mamițo? Zău, mă indispui!
.
-Să fie-a dracului de soartă!
A zis și Zoe c-un oftat,
Că n-a putut și ea să-mpartă
Cartela c-un așa băiat.
.
-Să treacă bacaloriatul
Și ce-o mai fi, om mai vedea!
Dar s-a oprit acceleratul…
– A tras semnalul cineva.
.
– Mamițo, unde e băiatul?
– O fi-n cușetă iar blocat…
– Ratăm iar bacaloriatul!
– Parol, mamițo, l-am ratat!
.
– Și-avea biletul la beretă!…
– Biletul luat de dumnealui,
Dom’ Mișu Șt…Ce mult regretă
Manevra conductorului!…
.
– Ei, Mițo, să te văz la toamnă!
Luăm noi și bacaloriatul!
– Ce dracu, soro, sunt o doamnă!
– Hai, gata, nu stresați băiatul!
Dom Mișu nu era în gară,
Că-l însoțise Ghiță la…
-Ce vară, vai, monșer, ce vară!
Nici bacul nu-l mai poți lua!
.
Scrisoare de pe pământ la cer
( Tatălui meu)
Îți scriu nevăzută scrisoare
Pe lacrima care ți-a curs
Pe ultima mea sărutare
Și-aștept de la tine răspuns.
.
Port ultima ta răsuflare,
Ca ultim văzduh îngeresc
Chemat printre stele să zboare
Cu aripi de lut nelumesc.
.
Bătaia din urmă, de ornic
A inimii tale-ai lăsat
În inima mea. Sunt datornic
Cu viața talanții-a-ți purta.
.
Un duh ți-a vestit despărțirea
De fire, de mama, de noi,
De valea purtând amintirea
Atâtor dureri și nevoi.
.
Ai vrut să o iei la plecare,
În suflet. Ce mult te-a durut
Că n-a coborât Carul Mare
Când boii ți-ai dus la păscut…
.
Un înger venise să-ți spună:
Cinci zile, atât vei mai fi,
Atât cât să-ți iei ziua bună,
Că pleci din pomelnic de vii.
N-ai plâns, n-ai strigat, în tăcere,
Pe mama, c-un semn ai chemat
La ultima ta priveghere…
I-ai spus c-o să pleci și-ai plecat.
.
I-ai spus c-a bătut ceasul morții,
Știai chiar și clipa când pleci…
Să tragă zăvoarele porții,
Să intre lumina de veci!
.
Întocmai și fără zăbavă,
În ceasul, de înger vestit,
Plecai împăcat ca un avă
Cu Sfintele Taine sfințit.
.
Duhovnicul tău, dus pe gânduri,
Știuse că pleci în curând.
Îți scriu și îți pun printre rânduri,
De-acasă, un pumn de pământ.
.
Lăsat-ai frunzișului veșted
Mireasma venită din Rai…
Îți plâng toți salcâmii la creștet
Și-amar, liliacul din mai.
.
Copacul de vânt
De când ai învățat să taci
S-au făcut oamenii copaci
Și numai frunzele-n duium
Călătorindu-ne-n ‘napoi
În necuvintele din noi.
.
De când am învățat s-ascult
Frunzișul marelui tumult
Al celor care trec grăbiți,
De taina lumii osteniți,
Tăcând întru același duh,
Plutind pe ape de văzduh,
.
Am învățat și eu să tac
Și am tăcut ca un copac
În troiță fără coperiș
Suind golgotele pieptiș.
Am răstignit păduri de cruci
Cu tot ce n-ai putut să duci
.
Pe crucea ta din lemn tăcut,
De gânditor făcut din lut,
De n-ar fi coborât pe ea
Cuvântul care sângera
De rana ta dintru-nceput,
De rana ta de rai pierdut,
.
De crucea ta purtând ca semn
Târâșul șarpelui pe lemn.
Ce am fi fost fără Cuvânt?
Copaci tăinuitori de vânt,
De cruci căzute în genunchi
Cu șarpele din veac pe trunchi.
.
Neliniști
Taine cernite
Trec peste vremuri,
Urlă sălbatic
Lupii-n abis,
Stelele-n ceruri
Încremenite,
Anul sabatic
Mi l-au prezis.
.
Floare de colț,
Însingurare
Visând înaltul,
Mă chemi zâmbind
Dintre neliniști.
Mă doare saltul
Peste prăpastia
În care-a nins.
.
Sufletu-ntinde
Mâini tremurânde
Să te culeagă,
Dar ești prea sus…
Pacea coboară
Și mă cuprinde
Și mă tot duce
Către apus.
.
Sufletul, taină
A mântuirii
Caută Lumina…
Când va zbura,
Leapădă haina
Și legea firii
Și e lumină
Blândă de stea.
.
Romanțuri pentru prea târziu
Te invit, frumoasă domnișoară
La plimbare-n Cișmigiu, pe seară!
Te aștept la capăt de alee
Mai port la rever o azalee,
.
Să ți-o prind în buclele-aurii,
Când surâzi din orele târzii
În care la dumneata visez
Ca un vechi, lunatic amorez.
.
Vino din albumul meu cel vechi
Din care zâmbesc suav perechi
De frumoși, trecuți îndrăgostiți
În uitare triști și gălbejiți
.
De ftizia tristelor romanțuri.
Te poftesc cu lebedele-n danțuri
Peste lacul verde-n Cișmigiu!
Vino, până nu-i de tot târziu,
.
Să te vindec de ftizia lunii
Și de plumbul vânăt al minciunii,
Să îți scot mănușa de dantele
Și să-ți pun pe degete inele.
.
Vino! Doi bacovieni în vis
Lămpile-aprindeau în paradis
Să se caute înt-un vechi album,
Fiindcă …se pierduseră pe drum.
.