Arta poetică
Pamînt ars de soare, cu iarbă puțină și aspră, cîțiva copaci, imaginea unei fete (asistenta simțea gust de piersică pe limbă) – iată ce se vedea în ochii tînărului Și gura șoptind: „Am învins!” |
* *
viaţa unui tricou ţine
cîţiva ani pînă se
pătează decolorează
toceşte rupe sfîşie
urmează
în funcţie de gravitatea
afecţiunii redistribuirea
în rolul de haină de casă
sau bluză de pijama
trecerea la munca de jos
şters praful sau alte
atribuţii casnice
containerul de gunoi
bineînţeles dacă
n-arată prea rău
îl poţi dona eventual
păstra ca amintire
o cîrpă
într-un muzeu personal cafele. vieţi paralele
pe vremuri (adică înainte de ’89) în vizită
la ai mei m-am dus la bucătărie
să-mi fac o cafea. un nes.
am încurcat borcanele şi am scăpat o linguriţă
de sare pe lîngă una de zahăr. am băut-o aşa
– cafeaua era pe vremea aia mult
prea preţioasă.
la o lansare de carte – Dragoste & bravură
peste cîţiva ani cineva a încurcat sticlele
şi şi-a făcut nes cu palincă în loc de apă minerală.
a băut-o aşa – palinca era prea preţioasă sau
îi plăcea prea mult ca să mai
conteze.
azi dimineaţă am încurcat din nou borcanele –
în loc de zahăr cu scorţişoară & cuişoare
am pus piper de szeciuan în cafea. am băut-o
aşa. din curiozitate & comoditate.
*
* *
o poză cu un copil refugiat după cum arată
murdar zdrenţăros cu bocceaua în spate
din care se iţeşte capul unei pisici
[spaţiu pentru cele
o mie de cuvinte]
îţi vine să-l iei acasă să-l speli îmbraci hrăneşti
să-i spui o vorbă bună să ai grijă de pisică în fond
toţi sîntem nişte refugiaţi care au nevoie
de un prieten.
Romulus Bucur
