Originar din satul Turburea, nu departe de vărsarea Gilortului în Jiu, Grigore Șarlău, după absolvirea Școlii Normale din Târgu Jiu, a început în 1932 un lung pelerinaj al suplinirilor și incertitudinilor pe un post didactic. A făcut ani grei de război, după care a fost izolat și blocat de mișcările din spațiul politic. Autoformarea sa a fost însă mai puternică decât contextul dramatic al vieții sale. După încheierea studiilor Facultății de Pedagogie din București (1949 – 1953), a lucrat în zona Aradului încadrat ca șef al Inspectoratului Școlar Sântana, apoi Aradul Nou, iar din 1952 până la pensionare (1972) ca profesor de pedagogie la Școala Normală de Educatoare de pe strada Lucian Blaga, Liceul Pedagogic de Băieți și Inspectoratul Școlar. În această perioadă, devenind beneficiar al orizontului său cultural larg, greu de atins și concurat, stăpânit de ideea perfecționării, a obținut rezultate profesionale remarcabile. A susținut conferințe captivante prin caracterul atrăgător al informției comunicate, lecții deschise pentru colegii săi, a participat la manifestări științifice, îndrumând cu tact și eficient lucrări pentru obținerea gradelor didactice superioare sau elaborând studii pentru publicațiile de specialitate.
S-a sfârșit din viață în 1998, fiind înmormântat în Cimitirul Pomenirea, alături de soția sa Vasilica. Voința sa puternică, profesionalismul și spiritul său de dăruire l-au făcut model în activitatea didactică arădeană.
