Ziaristul şi omul politic de origine cehă, Gustav Augustini (n.1851 Liptovsky Mikulas), a studiat matematicile la Praga (1872 – 1878), după absolvire fiind arestat şi întemniţat şase luni pentru activitate politică. În 1883 s-a refugiat în România unde a lucrat ca ziarist la mai multe gazete. Om cu o cultură solidă, care vorbea fluent slovaca, româna, ceha, rusa, sârba, maghiara, germana, franceza, a fost adus de Eugen Brote în 1893 la Tribuna din Sibiu, unde a desfăşurat o intensă activitate redacţională. Până în 1897 a fost şi secretarul politic la cabinetul lui Ion Raţiu, preşedintele Partidului Naţional Român din Ungaria şi Transilvania. În perioada 1898 – 1900 a fost redactor la Tribuna Poporului din Arad şi prieten devotat al lui Ion Russu Şirianu. Prin condei şi atitudine a militat pentru închegarea unei alianţe între minorităţile din monarhia habsburgică.
Simţindu-se urmărit pentru activitatea sa politică, considerată de oficialii vremii drept subversivă, în 1900 Gustav Augustini s-a sinucis prin împuşcare la Arad în preajma arestării sale. A fost înmormântat în Cimitirul Pomenirea.
În cercurile gazetăreşti şi lumea literară arădeană, Gustav Augustini s-a bucurat de înalte aprecieri pentru curajul şi vigoarea scrisului său. De aceea, la scurt timp (1903) după înmormântarea sa, la inițiativa lui Vasile Goldiș, foştii colegi împreună cu oamenii politici şi intelectualitatea română din Arad, i-au înălţat la căpătâiul mormântului său o piatră funerară, inscripţionată prin incizie, în limbile slovacă şi română, cu textul: GUSTAV AUGUSTINI / n. 1851 +1900 / ROMĂNII RECU / NOSCĂTORI FRA / TELUI SLOVAC / RUMUNI / NARODE.
Inaugurarea Palatului ziarului Tribuna din toamna anului 1909 a prilejuit organizarea unui miting al prieteniei româno-slovace. Vizita în grup la mormântul ziaristului Gustav Augustini a fost o expresie elocventă a acestei acţiuni.
În anii următori, mormântul aflat pe una din aleile lăturalnice ale cimitirului a rămas însă neîngrijit şi uitat. În primăvara anului 1935, redactorii ziarelor Drapelul (Alexandru Mitra) şi Ecoul din Arad, au atras atenţia primăriei despre starea deplorabilă în care se găsea mormântul lui Gustav Augustini. În textul scrisorii adresate administraţiei oraşului cei doi ziarişti prezentau cu tristeţe situaţia că la marginea Cimitirului Pomenirea, unde oile pasc liniştite, se află mormântul lui Gustav Augustini, dat uitării, cu piatra de căpătâi, înclinată din cauza intemperiilor. La scurt timp un alt grup de ziarişti români, sub titlul Mormântul uitat al unui luptător slovac: Gustav Augustini, a atras atenţia conducerii municipiului nostru asupra situaţiei triste în care se află mormântul luptătorului slovac.
Ca răspuns, în comunicatul primăriei, prezentat opiniei publice, se preciza că: Dl. Prof. Constantinescu, ajutor de primar, în şedinţa de ieri a comisiei interimare, a susţinut cererea gazetarilor ca rămăşiţele pământeşti ale lui Gustav Augustini, din colţul uitat al cimitirului Pomenirea, să fie mutat într-un loc de onoare, în cimitirul Eternitatea. Cu acest prilej se vor organiza serbări comemorative ale prieteniei româno-cehoslovace, la Arad, cu participarea unor gazetari de seamă din România şi Cehoslovacia. Pentru a întări această hotărâre, Preşedintele Comisiei interimare dr. Ursu a dispus deshumarea şi transportarea rămăşiţelor pământeşti ale defunctului Gustav Augustini în cimitirul Eternitatea.
Festivităţile promise au fost organizate însă abia în ianuarie 1938, tot la Cimitirul Pomenirea, unde Despărţământul din Arad al Astrei l-a comemorat pe Gustav Augustini, pentru prima dată după 37 de ani. După săvârşirea serviciului religios de către părintele protopop Ioan Bujna din Nădlac, a fost dezvelită marmura funerară aşezată la mormânt la care au vegheat pe durata manifestării doi socoli din formaţia nădlăcană a socolilor. Răspunsurile corale în timpul ceremonialului religios au fost date de corul sârbesc din Arad. În continuare, într-un impresionant ceremonial străjeresc, Societăţile federalizate culturale din municipiu au depus pe mormânt trei coroane cu flori.
Seara, la Palatul Cultural, a avut loc un Festival artistic, unde Sever Bocu a vorbit despre ziaristica românească ardeleană dinainte de război. În final – Corul Armonia, dirijat de Ioan Lipovan, a susţinut un concert muzical.
În anii următori, probabil după 1945, piatra funerară a dispărut, iar locul mormântului lui Gustav Augustini nu se mai cunoaşte.
