Clădirea numită inițial Feher Kereszt Nagy Szalloda (Marele Hotel Crucea Albă), azi Hotelul Ardealul, a fost concepută în stil neoclasic în 1841 de arhitectul Franz Mahler, pe locul unui han din secolul al XVIII-lea. Edificată în fața stației poștalionului, cu fațada principală care păstrează elementele stilului clasic, spre Bulevard, imobilul se desfășoară și spre strada Mihai Eminescu, unde, în sala mare se organizau concerte și festivități. Oaspeților impotanți li se oferea apartamentul imperial, singurul cu un balcon larg, vizibil și astăzi deasupra intrării. Până la începutul secolului al XIX-lea a fost cel mai frecventat hotel din Arad. Printre musafirii celebri se pot enumera: împăratul Franz Iosif, muzicienii Franz Liszt, Johann Strauss jr., Johannes Brahms, Pablo Casals, scriitorii Ion Luca Caragiale, George Coșbuc, Octavian Goga, Moricz Zsigmond, Ady Endre și alții. În decembrie 1918, mareșalul Mackensen s-a cazat la Crucea Albă, în drum spre Germania, după înfrângerea de la Mărășești, iar după câteva săptămâni generalul francez Henry Mathias Berthelot a poposit tot acolo.
Ca evenimente istorice petrecute la Crucea Albă, amintim faptul că în martie 1848, acolo au primit arădenii vestea revoluției pașoptiste izbucnite la Budapesta și tot acolo a avut loc în 1863, ședința de constituire a Asociației Naționale pentru Cultura Poporului Român.
O perioadă, în clădire, a funcționat redacția și administrația publicației Aradul, ziar cu diversificare modernă, tipărit la Diecezana, condus până în 1931 de Victor V. Caba şi Simion Miclea, apoi de Vintilă Popescu, Sever Tătaru, Eduard I. Găvănescu. Prin caracterul său informativ şi absenţa intrigilor, ziarul şi-a atras public din toate păturile sociale şi grupările etnice, pătrunzând mai ales în mediul rural. Rubricile au cuprins: literatura beletristică (nuvele, evocări, epigrame, poezii, recenzii, traduceri), literatură ştiinţifică (ştiinţele naturii, medicină), agricolă (albinărit, pomicultură, cultura viţei de vie), pedagogică şi religioasă. Dintre colaboratori s-au remarcat: E.M. Năvalnic, Cincinat Pavelescu, Eduard Găvănescu, Roman Ciorogariu, Octavian Lupaş, Ioan Miuţa, Isaia Tolan, Traian Mager, Onisifor Ghibu şi alții.
În 1932, sala de spectacole de pe strada Mihai Eminescu, deținută de Martin Korniş a fost închiriată Societăţii Scriitorilor din Bucureşti, pentru a fi folosită ca și cinematograf. Modificarea şi amenajarea specială pentru filmele sonore a fost concepută în același an de firma arh. Kalousek & Szabo. După 1950, Cinematograful Corso cu întreaga aparatură a intrat în subordinea Primăriei, apoi din 1970 a Intreprinderii Cinematografice, sub numele de Gheorghe Doja și apoi Mureşul.
De-a lungul timpului, pe fațada principală a clădirii au fost aplicate mai multe plăci memoriale., referitor la personalități și evenimente petrecute acolo.
