În județul Arad primele demersuri pentru eternizarea statuară a lui mihai Eminescu, nefinalizate însă, au debutat în octombrie 1943, când, probabil, la intervenția avocatului – compozitor Emil Monția prefectura a hotărât ridicarea unui bust al Poetului Național în Șiria, cu contribuția financiară locală și a Pâncotei. Eșecul nu l-a descurajat pe temerarul muzician Monția, care a apelat la prietenul său din Timișoara, sculptorul Romul Ladea (foto 1).
Bun portretist, acesta i-a cioplit și șlefuit în marmură de bună calitate bustul, prelucrând sculptural fotografia făcută poetului în atelierul lui Nestor Heck din Iași, înfățișat în ținută estivală, cu mustață, la vârsta de 34 ani (Foto 2). Ladea prezintă imaginea din semiprofil a unui bărbat al cărui cap este ușor întors spre dreapta, cu pieptul lipsit de veșminte, cu o eșarfă pe unul din umeri. Fața cu bărbia proeminentă și privirea tăioasă, rece, e umbrită de mustața îngrijit conturată, iar părul dat peste cap lasă urma unui început de chelie, într-o expresie de tristețe și resemnare (foto 3).
În 1946, sculptura a fost expediată din Timișoara la Șiria în vagonul de coletărie CFR, purtând lipită pe ea mențiunea: piatră de marmură ornamentală. Marfa a fost descărcată în gară, de învățătorul Vasile Homescu, tatăl primului rector al Universității Aurel Vlaicu, profesorul universitar Radu Homescu, care împreună cu țăranul Gheorghe Hui au transportat-o la școala din sat, într-o căruță căptușită cu paie. Nu se știe din ce motiv, lucrarea nu a fost așezată pe soclu decât după 1954, mobilând parcul din fața vechiului conac a familiei Bohuș (foto 4).
Acum după recente reamenajări, busturile celor doi prieteni, titani ai culturii românești Eminescu și Slavici, înobilează, spațiul generos din centrul Șirie( foto 5).
* * *
În urmă cu trei decenii, sculptorul Pavel Mercea, artist complex cu o vastă cultură și activitate la Studioul de Arte Plastice al Armatei, s-a retras în comuna natală, la Macea. Lăsând în urmă un fructuos travaliu artistic, de sculptor în planuri mari, pictor peisagist și poet sensibil, în anii care au urmat, a înnobilat comuna ca nimeni altul, cu lucrări monumentale, reconstituind cu măiestrie și originalitate imaginea reală sau ipotetică a unor personalități naționale.
Beneficiind de o valoroasă donație din partea acestui spirit cuprins de neastâmpăr, în vara anului 1995, colectivul Grădinii Botanice condus de Pavel Covaci a amenajat pe ruinele unui vechi sector administrativ Aleia Scriitorilor. Acolo se află statuia lui Mihai Eminescu alături de busturile monumentale ale literaților: Alexandru Negură, Andrei Mureșianu, Aron Cotruș, George Coșbuc, Lucian Blaga și Octavian Goga (foto 6) .
Privită în ansamblu colecția de portrete din Parcul măcean se prezintă într-un geometrism sever ce cuprinde un joc de linii care produce o alternanță de suprafețe tăiate și supuse unui finisaj perfect practicat printr-o șlefuire fină. Lumina alunecă pe ele creind efecte optice prin zone de penumbră diafană și irizări ciudate. Statuia lui Mihai Eminescu, concepută în manieră modernă, domină nu doar prin poziție ci și prin concepția originală în a obține o altă construcție a spiritului fără a anula expresia feței consacrată de istorie. Un Eminescu, în relaxare, cu membrele încrucișate și capul plecat într-o profundă meditație. Este rodul unui artist consacrarat prin al cărui travaliu admirabil arta românească contemporană a devenit mai bogată (foto7).
* * *
În municipiul Arad, singurul bust monumental al lui Eminescu din spațiul public, a fost amplasat în 1996 pe un spațiu impropriu, în scuarul din faţa clădirii Inspectoratului Judeţean de Poliţie. Calităţile artistice sunt mediocre, personajul reprezintând un copil, care intră în adolescenţă (foto 8).
După o lungă serie de portrete realiste, executate în tinerețe, Emil Vitroel, a abordat figura lui Eminescu printr-o întruchipare decorativă, suprarealistă a conceptului de romantism, ca un simbol al tristeții existențiale asumate filosofic (foto 9).
Mai merită menționată expresia idealizată a unui Eminescu, cu o fină abatere de la cea consacrată în istorie, obținută de regretatul sculptor Petru Stoicu în bustul din ipsos eloxat în bronz, așezat în foaierul Teatrului Clasic Ioan Slavici. Un bust al lui Eminescu, transpus în ipsos, modelat de talentata artistă Elena Cercel în 2000, mai poate fi întâlnit pe coridorul Colegiului Național Dimitrie Țichindeal (foto 10).
Alte două busturi ale lui Mihai Eminescu, cioplite (mediocru) în calcar de autori anonimi se află în Curtea Spitalului de Psihiatrie (foto 11).
În 2016, cu prilejul unor activități culturale dedicate poetului, în cadrul unei ceremonii a fost dezvelită o placă memorială din marmură albă, fixată pe fațada imobilului de pe strada Vasile Goldiș nr. 6. Textul, scris prin incizie, are următorul conținut: OMAGIU POETULUI NAȚIONAL / MIHAI EMINESCU / 1850 – 1889 / CU PRILEJUL ÎMPLINIRII A 150 DE ANI / DE LA DEBUTUL ÎN REVISTA „FAMILIA” / CONDUSĂ DE IOSIF VULCAN / ȘI ÎN AMINTIREA LEGĂTURILOR SALE / CU ARADUL / UNIVERSITATEA „VASILE GOLDIȘ” / CENTRUL CULTURAL JUDEȚEAN ARAD / LIGA CULTURALĂ ROMÂNĂ / 2016 (foto 12)
1. Sculptorul Romul Ladea 2. Mihai Eminescu (Iași, 1884) 3. Bustul lui Mihai Eminescu (sculptură de Romul Ladea, Șiria 1946) 4. Bustul lui Mihai Eminescu (Șiria 1970) 5. Bustul lui Mihai Eminescu (Șiria, 2018) 6. Aleea Scriitorilor (autor Pavel Mercea, 1995, Grădina Botanică Pavel Covaci, Macea) 7. Monumentul lui Mihai Eminescu (autor Pavel Mercea, 1995, Grădina Botanică Pavel Covaci Macea). 8. Bustul lui Mihai Eminescu (1996, Scuarul din fața Inspectoratului Județean de Poliție Arad 9. Portretul lui Mihai Eminescu, de Emil Vitroel (gips), reproducere din Horia Medeleanu, Monografie critică, Emil Vitroel. 10. Bustul lui M. Eminescu (autor Elena Cercel, coridorul Colegiului Național Dimitrie Țichindeal Arad 11. Bustul lui Mihai Eminescu (autor necunoscut, curtea Spitalului de Psihiatrie) 12. Placă memorială pentru Mihai Eminescu (fațada imobilului de pe strada V. Goldiș nr. 6)
