Personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea, Vasile Alecsandri a fost poet clasic al literaturii române, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române. Împreună cu Mihail Kogălniceanu și C. Negruzzi a condus Teatrul Național din Iași (1840 -1842) și a editat revista România Literară, susținând aplicarea reformelor lui Alexandru Ioan Cuza. În creația literară s-a folosit de toate genurile, într-o orientare democratică și patriotică. Dramaturgia cuprinde comedii, drame istorice, monologuri și cântece duioase, operă cu o contribuție hotărâtoare în dezvoltarea teatrului românesc.
În Arad, imaginea lui Vasile Alexandri este prezentată în două lucrări monumentale:
- Bustul din ipsos al scriitorului, realizat în ronde – bosse de sculptorul arădean Emil Vitroel în 1956, este expus în holul Teatrului Clasic Ioan Slavici. Pe soclul din lemn, a fost fixată o plăcuță din alamă gravată cu inscripția: VASILE ALECSANDRI.
- Într- o altă ipostază, figura lui Vasile Alecsandri, poate fi descoperită în relieful din bronz înalt de cinci metri, întitulat: Grup de Revoluționari din Moldova, fixat pe stâlpul din stânga al fațadei secundare a Arcului de Triumf al Revoluțiilor Române de la 1848, inaugurat în 2005, în Parcul Reconcilierii Româno – Maghiare. Acolo, autorul, sculptorul bucureștean Ioan Bolborea din București prezintă, printre cei cinci revoluționari moldoveni imaginea lui Vasile Alecsandri, alături de Mihail Kogălniceanu, Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri și Alecu Russo.
