O lume. O călătorie. Un univers. Un Paradis. O experiență despre hotărâre, curaj, putere, generozitate, o viață în cuvinte care au prins contur în cartea semnată de Iulia Lung, ce s-a lansat vineri, 17 iunie 2022, la Biblioteca Județeană „Alexandru D. Xenopol”: „La noi nu colindă muierile!”.
Experiența literară, memorialistică, proprie și intrinsecă, a autoarei conturează o realitate trăită, o mărturie scrisă într-un stil alert, fără înflorituri, realist, însă savuros, o carte ce nu te lasă să respiri până la ultima pagină.
Radiografia acestei lumi, precum și „tiparele unei vieți total diferite”, au fost prezentate publicului de jurnalist Raluca Medeleanu, care a afirmat că Iulia Lung „a fost sedusă de mirajul acela minunat de sat arhaic, de liniște și aer curat, mirajul acela de paradis, al acelor zone de munte specifice țării noastre care, pentru cineva care nu a trăit acolo, par feerice, unde poți s-o iei de la zero. S-a mutat în urmă cu opt ani într-un astfel de sat, iar toată experiența ei, care a fost mai mult decât și-a închipuit ea când a luat acea decizie, ocupă paginile acestei cărți”.
Călătoria cuvintelor ce au dat viață volumului „La noi nu colindă muierile!” apărut la Editura Karina, Deva, 2022, precum și experiența de transformare și dezvoltare personală a autoarei, au fost relevate și de bibliotecarul Florin-Lucian Coita, care a evidențiat faptul că „Iulia Lung a trăit opt ani de zile într-un sat situat într-o zonă magnifică, în zona de deal-munte în Țara Zărandului, o experiență extraordinară. Atunci când mi-a spus că scrie o carte, în care împărtășește din această experiență (…), cartea Iuliei surprinde satul românesc dintr-o altă perspectivă, mult mai realistă. (…) O carte scrisă cu sare și piper, umor și sinceritate, dar nu în ultimul rând, o carte din care poți învăța”.
Recomandarea de lectură a Iuliei Albu implică sufletul și voința autoarei transpuse într-o carte ce reflectă propriile gânduri și acțiuni, după cum a declarat: „Am ajuns în satul în care am locuit… probabil tot din destin, pentru că eu n-aveam la cine să mă duc, n-aveam rude, eram la a doua generație încălțată, îmi era egal. Am ajuns să mă implic pentru că totul a fost un continuum firesc. (…) Am încercat să mobilizez comunitatea. Am făcut foarte multe lucruri inovative, am adus foarte mulți străini, am făcut foarte multă publicitate zonei și, din aproape în aproape, mi-am dat seama că dacă vrei ca ceva să fie făcut și vezi că nimeni nu vrea să facă, n-ai decât să-l faci tu. Așa am ajuns să candidez la Primărie. De fapt, aș fi candidat și ca judecător, în orice poziție care îmi oferea posibilitatea să dezvolt zona. Chiar vă recomand să citiți cartea, veți găsi o grămadă de lucruri pe care le cunoașteți și o grămadă de lucruri pe care nu le cunoașteți. Vorbesc foarte mult și despre administrația publică, pe care am studiat-o cu mare pasiune”.
Evenimentul cultural a inclus și un inspirat colaj de muzică populară oferit de tânărul instrumentist arădean Paul Pașca, alături de formația sa, reflectând astfel frumoasa atmosferă a unei idilice lumi rurale, după cum afirma George Enescu: „Muzica populară românească formează un ansamblu impunător, un tezaur scump”.
