După ce a deschis fereastra,
largul dimineţii
l-a luat captiv
către ţărmurile
unde gleznele roşii,
de veacuri, tulbură apele.
.
Ea, ziua întreagă, s-a nevoit a repara lacătul;
a scos cuiele în care
fecioarele singurătăţii
şi-au pus veşmintele,
dezbrăcându-se toată noaptea.
.
Odată cu înserarea,
nişte mâini ca de fosfor
parcă ieşeau de sub grinzile casei,
purtând în braţe
sufletul lui vraişte.
.
Ea luă cearceaful
de-abia întins
şi-l scutură afară.
Un nor de scântei vorbitor
se lăsă peste ogradă.
https://www.facebook.com/watch/live/?ref=watch_permalink&v=619862246942522