În așteptarea unui mâine – Gela Enea

Dacă nu te grăbeai așa

                              Gela Enea

dacă nu te grăbeai așa

acum aș fi stat de vorbă cu tine

în timp ce tricotam ciorapi de lână

mănuși

pentru toate iernile viitoare

dacă nu te grăbeai așa

găseam în mine resurse

minerale de răbdare curată

să-ți fac o flanelă

pe sub pulpanele acesteia

să încapă toate femeile tale friguroase

alea care

au pândit întreaga viață doar să te fure

naivule

plecau pline de dragoste

din cap până-n picioare

cu ce rămâneai de la ele

tot la mine băteai în ușă

știam după cum vibra metalul clanței

și degetele mi se curentau pe andrele

că te-ai întors

aveam gata mănușile ciorapii

flanela

o lucram când dădeai semne de nerăbdare

bricolaj de stări contradictorii

mângâieri chinuite

transpirație rece

bufeurile malpraxisului amoros

dacă nu te grăbeai așa

eram acum împreună

doi bătrânei împărțind același tub de corega

aceeași liniște brumată

și norocul că eu știu să tricotez

În așteptarea unui mâine

identități

n-am cunoscut-o pe Silvia Plath

nu m-a primit în moartea ei

gazul

n-a fost de-ajuns pentru o ardere dublă

sau cine știe

cu Aglaja Veteranyi nu m-am întâlnit/deși

eu sunt copilul care fierbe în mămăligă

simt dinții până-n bilele ochilor/…/

după cât de mare e foamea fiecăruia

Virginiei Woolf

i-aș fi pune o singură-ntrebare

când drumul spre far nu e pavat cu pietre

ce-i mai rămâne unui misfit

Anne Sexton a crezut cu tărie că arta e neagră

albă

e tăcerea lui Dumnezeu/mă credeți sau nu

fiecare ar trebui să stea acolo/ca într-o placentă

măcar o vreme

triste femei/grozave femei

pe care nu le-am cunoscut

totuși există viață și după moarte

nici pe Angela Marinescu n-o cunosc

din cauza fugilor postmoderne

imposibil s-o prind din urmă

fără să-mi scrântesc gleznele/ori și mai rău

să mă lovesc la cap

aș sta la taclale cu Nora Iuga

să-i cer împrumut fondul de ten și rujul

abia la urmă sexagenara și tânărul

pentru banala potrivire de vârstă

de conjurație a zodiilor

nu aș ocoli-o pe Ana Blandiana

promițându-i alt motan Arpagic dacă mi-ar povesti

cum era la Sighet după ce se trăgeau obloanele

și poeziile se spuneau în gând

minunate femei/celebre femei

eu n-am avut norocul acesta