În miez de noapte
În miez de noapte sună cineva la ușă
port un dialog prea lung
cu o privire de tăciune care plutește
în casa scărilor blocului
în care m-am mut at de curând:
-cine ești tu voce cu privire de tăciune
de ce mă trezești în miez de noapte?
-caut un bărbat care m-a împușcat
în aripa dreaptă zdrobindu-mi
călătoria spre apus!
-nu mai locuiește în acest bloc
s-a mutat într un cavou etajat
după ce a avut un accident cerebral
lovit de o pasăre cu ciocul ascuțit!
-dar spune-mi a fost cumva vânător?
-da a fost un vânător cumsecade
care mi-a dăruit o colivie de cocor
și mi-a bandajat toată iarna
aripa zdrobită de alice
până a venit primăvara
și rana s-a acoperit
din nou cu pene de zbor
deși eram măritată cu un alt cocor
a fost de acord să ne logodim
dragoste la prima vedere
cu un agresor!
între noi erau deja alese sentimente
încă din ziua în care m-a împușcat,
iar când s-a arătat primăvara
am devenit cocorul lui.
după ce mi-a deschis ușa la colivie
și m-a poftit îndrăgostit în casă
a plecat la muncă grea
lăsându-mi boabe multe de grâu
în mijlocul curții ca să nu flămânzesc
aveam de acum aripa vindecată
cu toate penele crescute la loc
și mi-a venit așa dintr-o dată
un dor blestemat de zbor după care
m-am ridicat către necunoscut.
revin în această noapte pe furiș
să-i înapoiez inelul pe care
i l-am smulsam smuls
cu ciocul de pe degetul arătător
în dimineața ruginie de toamnă
când m-a împușcat în aripă
și s-a apropiat de mine ca să mă prindă!
-este tardiv doamnă cocor
vânătorul pe care-l cauți
nu mai locuiește în acest bloc
s-a mutat într-un cavou etajat
în cimitirul central
după ce a avut un accidnet cerebral
lovit de o pasăre cu ciocul ascuțit
în ziua în care a împușcat-o
într-o aripă de cer!
Emil Șimăndan