DE DEPARTE
Garduri stricate, năpădite de ierburi,
porți ferecate sau lăsate deschise,
oale uscate de arșiță,
uitate pe prispă,
și cumpăna fără găleată
nu mai așteaptă pe nimeni.
Nici cocoșii nu mai sunt ceasornice,
nici câinii nu mai latră pe drum.
Arde toată ulița de atâta liniște.
A ruginit și inima clopotului,
iar dumnica eu plâng în locul lui,
de departe.
ÎNVIEREA
Grea se prelinge lumina.
Lung este drumul până la frunte.
Degetele înțepenite
Nu se mai pot aduna,
trei.
Mâna de cremene
nu mai atinge aerul.
Gândul speriat
aleargă spre nicăieri.
Ceață, cer
și păsări încremenite în zbor.
Nimeni, gânduri neterminate
Gol și liniște.
Acum,
aștept Învierea ce va să vie!
Luminița Lucreția Picui