Miercuri, 15 septembrie 2021, Biblioteca Județeană „Alexandru D. Xenopol” Arad a fost gazda unui dublu eveniment editorial, lansarea volumelor de „Versuri” și scrieri memorial-autobiografice „Când păzeam eu noaptea caii”, semnate de inginerul Ioan Cotoc.
Volumele, apărute la Editura Moon, din Arad, în anul 2021, întrepătrund în mod organic, Eul poetic și prozastic, „cu o anume detașare ce transpune realitatea, cu nuanțele ei metamorfozate în cotidianul trecut-prezent-viitor”, după cum declară Ioan Cotoc.
Împletirea liricului cu proza scurtă a fost evidențiată prin prezentarea volumelor realizată de prof. univ. dr. Anton Ilica și scriitoarea Florica R. Cândea, evenimentul cultural fiind moderat de Ioana Nistor.
Doamna profesor Florica R. Cândea a deconspirat sensul creației și a frumuseții în volumul de „Versuri”, reliefând și simbolistica florii de cireș ce vine să completeze în mod firesc aranjamentul editorial: „Este bine cunoscut faptul că un real spectacol al naturii se desfășoară primăvara, când izbucnesc în multitudine de nuanțe alb și roz, florile de cireș. (…) În Europa, florile de cireș se oferă ca un simbol al educației și promovării ideii de cunoaștere. În țările asiatice, cu preponderență în Japonia, unde există un festival al florilor de cireș, acestea devin simbol al fericii, al bunăstării, al curtoaziei și politeții, dar și simboluri ale efemerității și trecerii rapide a vieții. Odată înflorite, intervine regretul că aceste flori ale purității pier precum omul, iar acest simbol prin care dragostea, în toate înfățișările ei, este venerată, este cunoscut sub denumirea de „sakura” sau „hiragama”, fiind slăvite și onorate ca reprezentări ale primăverii și frumuseții. O altă conexiune inedită este că florile de cireș, conservate în sare, se oferă nuntașilor la venirea de la cununie, sub formă de infuzie de ceai, având menirea de a asigura fericirea viitorului cuplu.”
Volumul „Când păzeam eu noaptea caii” a fost prezentat de domnul profesor Anton Ilica, care a evidențiat faptul că: „Ioan Cotoc își aduce aminte de secvențe specifice copilăriei din spațiul rural montan (despre Ținutul Hălmagiului a scris prof. Traian Mager în 1936), relatând întâmplările cu lupi, vârcolaci, cu șezătorile iernatice, la depănușat porumb, în larma poveștilor și întâmplărilor. Învăța la lampă, ajuta părinții la treburile casei, păzea caii împoivănați și făcea urme proaspete pe cărăruia ce ducea spre școală. Alteori, șezătorile erau înlocuite cu păzitul cailor, unde admira flacăra în nopțile friguroase, degusta porumbul prăjit pe jar ori cartofii copți pentru desfătare. În jurul focului, câte vreun moșulică devenea șeherezad, povestind cu tâlc întâmplări, cum a fost și cea cu sărsamu prea mare pentru unele femei. Erau nelipsite poveștile bunicilor și povestirile înțelepților, în serile lungi de iarnă ori în duminicile bisericoase. Adolescența i-a fost marcată de perioada școlirii, amintindu-și numele profesorilor săi gimnaziali și liceali și pentru fiecare găsește o etichetă potrivită. Apoi, vacanțele erau savuroase în lumea satului, cu baluri, evocarea calului Suru (”În fantezia mea tinerească mă vedeam călătorind cu acest cal pe tărâmuri necunoscute și păduri de poveste”), potcovitul cailor și boilor, precum și a ținutului mitic al toposului zărăndean etc. (…)
Ioan Cotoc povestește cu farmec, ca și cum ar sta le lavița din fața casei și ar aduna în jurul său copii ascultători și curioși de o lume care a început să vremuiască. Dispune de o memorie impresionantă, care-i stimulează fericirea de a retrăi-o cu delicii și recuperări nostalgice. I. Cotoc construiește cu pricepere narativități, dialoguri, descrieri, caracterizări, fiind riguros și poetic în același timp în organizarea discursului. Se pot asemui povestirile cu autobiografie, din care imaginația lasă loc deplin realității; farmecul unei narativități constă chiar în exagerările alimentate de imaginar și fantazare.”
Momentele lirice au emoționat asistența prin vocea actriței Teatrului din Arad, Liliana Oniga, precum cuvintele de suflet rostite de dr. Fernolendt Marius, care consideră că autorul are „condeiul vrăjit”, iar „scrierea se lipește de cititor”.
Prezent la evenimentul cultural desfășurat în frumoasa Grădină de Lectură a Bibliotecii Județene „Alexandru D. Xenopol” Arad, un cititor fidel și pasionat de cultură, domnul Mircea Dan Irimescu ne-a trimis următoarele gânduri:
„Ioan Cotoc, inginer de meserie și nu literat, reușește să ne încânte cu două noi cărți publicate la Editura Moon din Arad, cu sprijinul Bibliotecii Județene Arad „Alexandru D. Xenopol” – „Versuri” (Poezii sub semnul florii de cireș) și „Cum păzeam eu noaptea caii” (un „dans” plăcut între biografie și amintiri).
De notat că autorul se trage din Țara Zărandului/Hălmagiu și anume din satul Leasa, pe Valea Crișului Alb. Sub „bagheta” moderatoarei Ioana Nistor, ne-au prezentat lucrările d-na prof. Florica R. Cândea și dl. prof. univ. dr. Anton Ilica. Serata a fost onorată i de D-na Liliana Oniga, actriță la Teatrul clasic „Ioan Slavici” din Arad, care a recitat din poeziile publicate. Dl. dr. Fernolendt Marius, autorul unei monografii a comunei Gurahonț, prieten timișorean al d-lui Ioan Cotoc, a adăugat și D-sa doua poezii proprii cu trimitere la prietenul său. Și acest nou eveniment cultural, ținut sub auspiciile Bibliotecii Județene Alexandru D. Xenopol” și a Salonului Cultural Gutenberg, a fost reușit și apreciat de publicul invitat.”
Evenimentul poate fi accesat pe site-ul Bibliotecii Județene „Alexandru D. Xenopol” – https://bibliotecaarad.ro/, precum și pe canalul de YouTube al instituției de cultură arădene – https://www.youtube.com/Biblioteca Județeană „Alexandru D. Xenopol” Arad.