Ioan Deac – Bistrița

Neliniște

Căsoaia, 1980, calcar de Viștea, 450 /200 / 140.

Motivul esenţial al operei sculpturale a lui Ioan Deac – Bistriţa (n 1940, Bistrița) este lumea vie, organică, miracolul încolţirii şi al creşterii, dezvoltarea şi autoregenerarea lumii organice. În arta sa se afirmă însă şi vocaţia de constructor şi arhitect al figurii umane, realizând portrete generice de mare forţă. Aspectele lor particulare sunt redate într-o manieră primitiv-expresionistă, folosind o modalitate specială de lucru, care-i dă originalitate (foto). Instinctul monumentalului îl impinge la supradimensionare, iar nevoia de a anima şi personaliza marile suprafeţe astfel obţinute, îi dictează inciziile profunde care le brăzdează. A fost prezent la toate expoziţiile din Bucureşti, lucrările sale aflându-se în numeroase colecţii private şi muzee. A prezentat lucrări şi a luat parte la numeroase simpozioane şi tabere de sculptură din întreaga lume. Temele artei sale se regăsesc adeseori și în tapiserie, tehnică pe care a precticat-o constant, în paralel cu cea de sculptor.

La Căsoaia a fost conducătorul grupului de sculptori ai ediţiei din 1980.

În lucrarea întitulată Neliniște de la Căsoaia, prin volumele dispuse pe verticală, Ioan Deac-Bistriţa aduce, din sfera irealului, o faună grotescă, într-o atitudine primejdioasă, care relevă îngrijorarea generată de confruntările militare. Lucrarea acuză iraționalul. Printr-un evident efort fizic de tăiere în planuri drepte a rocii şi de fixare spaţială ce sfidează gravitaţia, a creat o transfigurare până la simbol a tehnicilor pământene de luptă, sau o armă nemaivăzută, dintr-un cumplit război galactic. Raporturile volumetrice dezvăluie tensiuni dramatice, îndemnând la meditație și atitudine.