Ioan Pârvan – Arlechini

Căsoaia, 1981, calcar de Viștea – Cluj 320 / 65/ 160 .

După absolvirea studiilor artistice în București (1974), Ioan Pârvan (n 1950, Bistreț Dolj – d. 1998) a adus în sculptură, o lume ciudată, fascinantă dar nu ireală. Prin bronzurile sale, de mici dimensiuni împrumută personajelor create cu mare bogăţie şi rafinament câte ceva din domeniul magiei, aflate într-un univers plin de mister. Interesat de teatralitate, grotesc, costumaţie, şi-a ales ca unică temă a sculpturii enigmaticul personaj al clovnului. Combinând diferit, corpul burlesc, gestul retoric, grimasa, reuşeşte să invoce la adăpostul travestiului, melancolia, absurdul sau ironia. Personajele găsesc echilibrul volumetric în curba senzaţiei de mişcare pe care o dau. Doar o melancolie meditativă le învăluie într-un fel de rezonanţă sacră.

Lucrări de-ale sale se află în muzee şi colecţii din Bucureşti, Constanţa, Oradea, Hoheberg-Germania. Deși nu a fost un monumentalist, lucrări în aer liber se află la Sighetul Marmaţiei, Orşova şi Riga.

În Căsoaia, prin două personaje monumentale, sculptura lui Ioan Pârvan se constituie într-o încercare de reabilitare a portretului arlechinilor o categorie profesională îndrăgită şi cu un statut simbolistic nedefinit. Sunt personaje bufe din vechea comedie italiană, provenite din tipurile satirice ale teatrului popular. Imobilismul şi zâmbetul lor superior le dau un caracter solemn şi sfidător.

---

• 

• 

• 

• 

• 

• 

•