Placă memorială; Piața Sârbească; Marmură albă, text incizat; Autor necunoscut, 1998, azi dispărută
Ioan Slavici este unul din pilonii pe care s-a construit literatura română modernă. Arădenii, al cărui fiu este, îl omagiază şi îi păstrează vie memoria, numele său fiind eternizat nu doar prin manifestări ştiinţifice, publicaţii de studii şi cercetări ştiinţifice sau reeditări ale operelor sale. El rămâne în amintire pentru eternitate și prin înfiinţarea unor societăţi şi asociaţii culturale care-i poartă numele, ridicarea unor monumente publice şi plăci memoriale, denumirea unor instituţii şi alte forme. Enumerându-le, şi (eventual) comparându-le cu alte nume, se poate constata că Ioan Slavici este personalitatea care, în judeţul Arad, se bucură de cea mai mare preţuire, fiind cunoscută şi apreciată cvasi-unanim.
Elev fiind, Ioan Slavici a stat câțiva ani locuind în gazdă la două familii. După mărturisirile scriitorului, prima dată (1862 – 1863) a locuit de unul singur în cartierul evreesc (Drăgășani) la o șvăboaică, soția unui pantofar maghiar chefliu, care lucra cu zece calfe, mai mult pentru târg. Acolo și-a făcut și mulți prieteni. În 17 ianuarie 1998, cu prilejul aniversării a 150 de ani de la naşterea sa, pe casa din Piaţa Sârbească – colţ cu strada Hunedoara, identificată ca fiind imobilul unde scriitorul a locuit ca elev, s-a aplicat o placă din marmură al cărui text incizat menţiona acest lucru. După câţiva ani, placa a fost demontată, fiind în prezent dispărută.
