În demersurile sale artistice, Ion Iancuț (n. 1950, Răducăneni, Iași, IAP, București, 1973) apelează cu uşurinţă la plasticitatea reprezentărilor figurative pe care le transpune în piatră sau metal prin intermediul metaforelor. Gesturile personajelor sunt patetice, în poziţii ghemuite sau aplecate către sol, până la contopire, într-un dinamism evident, vertical, după propria mărturisire, ridicându-se doar ca ideal. Cu toată masivitatea lor, prin energia de radiaţie a suprafeţelor diferenţiate rafinat, lucrările sale sunt de un dinamism evident. Sculptura de mici dimensiuni din bronz cu patină aurie, relevă o înclinaţie de factură modernistă, şi preţiozitate estetică. În 1988, a participat la Tabăra de sculptură din Ineu, realizând prin cioplire în calcar de Viștea lucrarea Baladă, expusă în Parcul Central al orașului.
Plimbare cu inorog,
1980, Calcar de Viştea – Cluj, 170/600/120.
Lucrarea, formată din trei blocuri de piatră, desfăşurate pe orizontală în pantă descendentă, care-i conferă un plus de dinamism, apare ca un segment fotografic decupat dintr-o întrecere spectaculoasă şi dramatică a carelor antice de luptă. Forţa şi tensiunea imaginii sunt subliniate prin liniile drepte trasate într-o geometrie clară, în timp ce tumultul deplasării se simte prin cele două lespezi circulare imense, ca două pietre de moară, surprinse în mişcarea lor eternă.
Cetăţuie
1982, Calcar de Viştea, 250/190/200.
Se prezintă un monolit, ca o efigie funerară, de forma unui trunchi de piramidă, aşezat deasupra unor figuri umane întinse la pământ. Deasupra, pe o suprafaţă uşor înclinată, în basorelief, se află trupul unui copil. Suprafeţele laterale par ziduri de cetate cu lespezi ale căror contur este excizat. Imaginea ambiguă a unei piramide, cu morţii îngropaţi la temelie, sugerează sentimentul eternităţii care încorporează o cultură umană istorică.