Membru titular în Divizia Istoria Ştiinţei, din cadrul Academiei Române, Liviu Mărghitan (1937 – 2011), s-a născut la Arad, fiind unicul fiu, al maistrului cazangiu Livius şi al soţiei acestuia, Ileana. După absolvirea Liceului Moise Nicoară din Arad (1954), a studiat istoria la Universitatea Babeş-Bolyai, din Cluj, cu profesori prestigioşi, reprezentanţi de seamă ai Şcolii Universitare Naţionale.Licenţiat în Istorie veche universală şi Arheologie, și-a început bogata carieră profesională ca profesor la Nădlac, unde s-a căsătorit cu învățătoarea Susana Cudla.În 1966, după încadrarea sa ca specialist arheolog, la Muzeul Regional din Arad a inițiat primele cercetări științifice sistematice, de arheologie și istorie veche, preocupări care vor continua întreaga viață. Descoperirile unor vestigii semnificative la Sânpetru German, Felnac și Șeitin, care au îmbogățit fondul muzeistic arădean, i-a facilitat accesul spre publicații de specialitate de primă importanță. Cercetările au continuat cu rezultate excelente la instituția similară din Deva, fiind extinse pe o perioadă mai îndelungată a istoriei, începând cu paleoliticul superior până la epoca prefeudală. Odată cu aprobarea proiectului de constituire a Muzeului de Istorie a României, Liviu Mărghitan, a fost cooptat în întâiul eşalon al membrilor fondatori, ffiindu-i încredințată răspunderea organizării tematice a secţiei Lapidariu, care a rămas în aceeaşi formă, până astăzi. Şi-a încheiat activitatea, prin pensionare din postul de consilier, în Ministerul Culturii şi Cultelor, funcţie prin care avea în subordine instituţiile de cultură, din opt judeţe, inclusiv Aradul. Este autor a zeci de cărţi publicând şi sute de articole ştiinţifice, amintind aici doar câteva: Banatul în lumina arheologiei (1979), Zece tezaure carpatine (1988), Spre zări transilvane (1993) și altele.În 13 ianuarie 2011, s-a stins din viaţă, discret, aşa cum a trăit, fiind înmormântat, alături de soţie, în Cimitirul Slovac din Nădlac.
