La cea mai recentă întâlnire literară a foarte tânărului grup „LiterarMente”, întâmplată vineri, 28 Ianuarie, ora 18.00, am avut parte de două surprize tare plăcute!
Prima a fost aceea că am beneficiat de prezența unei scriitoare profesioniste, parte a Uniunii Scriitorilor din România, doamna Fevronia Spirescu, care a „venit” surpriză! tocmai din Adjud!
A doua a constat în excepționala calitate a serii, dată de câteva dintre textele citite.
Seara s-a deschis cu o poezie fotografică („CLFN” ) ce a surprins atent citadinul cu tumultul său, „fotografie” realizată în alb-negru sau color, după starea observatorului, punctând imaginile scrise cu timide stări interioare. Autorul este Hanno Șandor pe care îl vedem evoluând frumos.
„Un ghinionist, îmbrăcat la costum, c-o geantă în mână și fără
umbrelă,
Se urcă-ntr-un taxi.
Uitându-se la ceasul Rolex de pe mână, îi spune șoferului
adresa destinației…” (Hanno Șandor)
Alexandra Vidican a citit un poem dramatic, cu tema morții, a impsibilității de-a mai face alegeri, intitulat „Ușile iadului”:
„Am descoperit atunci
Că iadul are mai multe uși…
Crucea până acolo singur ți-o duci
Și nu mai ai cum să fugi.”( Alexandra Vidican)
Interesant este că nu perspectiva plății păcatelor o înspăimântă pe autoare cel mai mult, cât neputința de-a continua să scrie acolo, în iad. Finalul poeziei este unul ușor ironic, total neașteptat:
„Și înduri în agonie
Tristețea cauzată de lipsa
Unui pix și a unei foi de hârtie.”
Nou sosită în grup, Lorena Pletea, n-a avut nicio ezitare în a ne citi. A ales o poezie încărcată de sentiment, scrisă pentru și dedicată tatălui pierdut:
„Am aruncat o ultimă privire spre locul care-acum îți este casă,
Am vrut să-mi notez adresa, poate voi trimite o scrisoare…”(Lorena Pletea)
Așa cum ne-a obișnuit, Vali, Valentin Măgulean ne „servește”, ca de fiecare dată când citește, o porție de scriere pe care e obligatoriu s-o mesteci bine ca să-i simți bogăția de mesaje și să te bucuri de consistența ”aromelor”!
De data asta ne-a citit proză scurtă intitulată „Zbor”- un zbor care tentează pe fiecare dintre noi, la momente de mare răscruce și al cărui libertate e bine să rămână literară!
„Dar uneori, trebuie să sari cu capul înainte.
Să legi măseaua de lapte care se mișcă de câteva zile de clanță și să tragi cu putere fără să te mai gândești dacă e bine sau nu.
Așa că fac zece pași până la celălalt capăt al blocului și alerg înainte.
1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, ,9 și… 10.
La al 11-lea simt, pentru un singur moment că zbor. Mă simt ca Icar, doar că în acel moment, nu am niciun dubiu că mă voi prăbuși vreodată. Nimeni și nimic nu mă poate doborî. Și e noapte, așa că Soarele nu îmi poate topi ceara din aripi.” (Vali Măgulean)
Memorabile au fost intervențiile scriitoarei Fevronia Spirescu, oaspetele nostru de onoare. Scriitoarea ne-a oferit o mostră de literatură după lectura căreia nu poți decât să ai un sentiment de reflecție prufundă, de bucurie și împlinire artistică.
Fragmentul din cartea dumneaiei pentru copii, „Bruflit cu ecou pe Strada Mare”, ne-a înfiorat, ca de altfel frigul stârnit de prezența veridicului personaj, Hanga:
„În cimitir nu e nimeni, doar frigul se plimbă de colo colo mormântul se culcușește sub pătură ea e doar în rochia de mireasă e frig așa acum e bine pătura e de lână ține de cald lacrimile curg și îngheață prin barbă acum n-o să mai tremuri și totuși…e haos haos ha hanga” (Fevronia Spirescu)
Cel dal doilea text, un poem de data asta, din cartea ”Crochiuri fără frunze”, a ținut tensiunea la aceleași cote într-un tablou fără ieșire, închis și cu „Fereastra spre zid”:
„Ține tu fereastra deschisă,
să pictez pe zid un cocor
în zbor,
să-l privim amândoi!”
Fără cuvinte!
Mulțumim tuturor celor prezenți la cenaclu!
Îi salutăm pe cei mai noi membri ai grupului nostru: Andreea Patcaș, Alexandra Vidican, Daiana Orban, Ariana Pero, Lorena Pletea, îi mulțumim doamnei profesor Manuela Codreanu și mai așteptăm alături tineri arădeni de talia lor .
„LiterarMente”, ești o încântare!
Literalmente!
Lucia Bibarț