*****
Mă tot întrebi
Iubito,
ce s-a schimbat la mine
de la ultima
veșnicie…
Nu, nu s-a schimbat nimic;
toate sunt aproape
exact așa cum le știi,
încremenite într-o perpetuă aşteptare…
Aah, da,… scrumierele sunt pline;
e aproape normal…
Iar sticlele goale zac răsturnate
prin sufletul meu prăfuit,
iar praful nu schimbă
absolut nimic;
praful ăsta e de fapt
un semn calm
al unei statornicii eterne…
Dar de ce mă întrebi de ziduri?
Nu te speria; zidurile crapă oricum.
Până și piramidele,
oricât ar fi de piramide…
Nu, Iubito,
nu s-a schimbat nimic!
Ridurile din jurul gurii?
Păi le aveam
aproape din copilărie !
Nu-ţi mai aminteşti?…
Mâinile îmi tremură doar de emoţie,
dar în rest sunt acelaşi!
Dinţii? Nu! Care dinți?
Oricum erau ca niște condamnaţi…
Nu, Iubito! Acestea nu-s semne!…
Stai liniștită și nu te speria!…
Tot mucegaiul ăsta
care-a-nflorit peste mine
va dispare la prima ninsoare!…
Mă tot întrebi,
Iubito,
ce s-a schimbat la mine
de la ultima
veșnicie…
Nu, nu s-a schimbat nimic;
toate sunt aproape
exact așa cum le știi,
încremenite într-o perpetuă aşteptare…
Aah, da,… scrumierele sunt pline;
e aproape normal…
Iar sticlele goale zac răsturnate
prin sufletul meu prăfuit,
iar praful nu schimbă
absolut nimic;
praful ăsta e de fapt
un semn calm
al unei statornicii eterne…
Dar de ce mă întrebi de ziduri?
Nu te speria; zidurile crapă oricum.
Până și piramidele,
oricât ar fi de piramide…
Nu, Iubito,
nu s-a schimbat nimic!
Ridurile din jurul gurii?
Păi le aveam
aproape din copilărie !
Nu-ţi mai aminteşti?…
Mâinile îmi tremură doar de emoţie,
dar în rest sunt acelaşi!
Dinţii? Nu! Care dinți?
Oricum erau ca niște condamnaţi…
Nu, Iubito! Acestea nu-s semne!…
Stai liniștită și nu te speria!…
Tot mucegaiul ăsta
care-a-nflorit peste mine
va dispare la prima ninsoare!…
Bogdan Butariu