Mă tot întrebi – Bogdan Butariu

*****

Mă tot întrebi

Iubito,

ce s-a schimbat la mine

de la ultima

veșnicie…

Nu, nu s-a schimbat nimic;

toate sunt aproape

exact așa cum le știi,

încremenite într-o perpetuă aşteptare…

Aah, da,… scrumierele sunt pline;

e aproape normal…

Iar sticlele goale zac răsturnate

prin sufletul meu prăfuit,

iar praful nu schimbă

absolut nimic;

praful ăsta e de fapt

un semn calm

al unei statornicii eterne…

Dar de ce mă întrebi de ziduri?

Nu te speria; zidurile crapă oricum.

Până și piramidele,

oricât ar fi de piramide…

Nu, Iubito,

nu s-a schimbat nimic!

Ridurile din jurul gurii?

Păi le aveam

aproape din copilărie !

Nu-ţi mai aminteşti?…

Mâinile îmi tremură doar de emoţie,

dar în rest sunt acelaşi!

Dinţii? Nu! Care dinți?

Oricum erau ca niște condamnaţi…

Nu, Iubito! Acestea nu-s semne!…

Stai liniștită și nu te speria!…

Tot mucegaiul ăsta

care-a-nflorit peste mine

va dispare la prima ninsoare!…

Mă tot întrebi,

Iubito,

ce s-a schimbat la mine

de la ultima

veșnicie…

Nu, nu s-a schimbat nimic;

toate sunt aproape

exact așa cum le știi,

încremenite într-o perpetuă aşteptare…

Aah, da,… scrumierele sunt pline;

e aproape normal…

Iar sticlele goale zac răsturnate

prin sufletul meu prăfuit,

iar praful nu schimbă

absolut nimic;

praful ăsta e de fapt

un semn calm

al unei statornicii eterne…

Dar de ce mă întrebi de ziduri?

Nu te speria; zidurile crapă oricum.

Până și piramidele,

oricât ar fi de piramide…

Nu, Iubito,

nu s-a schimbat nimic!

Ridurile din jurul gurii?

Păi le aveam

aproape din copilărie !

Nu-ţi mai aminteşti?…

Mâinile îmi tremură doar de emoţie,

dar în rest sunt acelaşi!

Dinţii? Nu! Care dinți?

Oricum erau ca niște condamnaţi…

Nu, Iubito! Acestea nu-s semne!…

Stai liniștită și nu te speria!…

Tot mucegaiul ăsta

care-a-nflorit peste mine

va dispare la prima ninsoare!…

Bogdan Butariu