Mai stai…Eugenia Ponta Pete

Mai stai…

Mai stai cu mine să plutim în vis
pe aripa acestui gând ascuns
şi s-adunăm, din clipe ce s-au scurs
clişee dragi, ce-n suflet ne-au pătruns.

Mai stai să savurăm până în zori
mireasma rozelor de catifea
şi-n noaptea care-acum va fi a ta,
în lumea mea, vei învăţa să zbori.

Mai stai să ne cuprindă-n nopţi de mai
înfiorarea liniştii în doi,
să treacă liber timpul, fără noi
şi niciun gând, nici temeri să nu ai.

Mai stai, nu trebuie să spui nimic
din ce-ar putea pe urmă să ne doară
şi lasă-te pătruns, întâia oară,
de-adâncul ochilor, când mi-i ridic.

Mai stai, nu vreau să pleci, e prea curând,
poţi să-mi rămâi al meu, măcar în gând…

Eugenia Ponta Pete (din volumul „Cioburi de cristal”)

Este posibil ca imaginea să conţină: Eugenia Ponta Pete, interior şi cadru apropiat