„Proclamarea unității naționale. Marea Adunare Națională dela Alba-Iulia prin glasul alor o sută de mii de Români decretează alipirea la România pentru vecie a Ardealului, Banatului și teritorului românesc din țara Ungurească” exclama întreaga redacție a ziarului „Românul” prin titlul cu litere de-o șchioapă ce cuprinde „întreaga pagină a numărului 20, tipărit și difuzat în ziua de marți 20 noiembrie/3 decembrie 1918.”.
Ediția este dedicată integral zilei de 1 decembrie 1918, iar penița cronicarilor consemnează grăbit, cuprinsă cu emoția momentului: „Măreață zi, înălțătoare zi de 1 Decembrie! În sfârșit ai sosit după așteptări grele și lupte seculare ca să pui capăt robiei și să începi istoria Românilor liberi”.[1] Pagina sublimă a istoriei românești continuă cu informații și comunicări primite la redacție: „Mii de Români sosesc din toate părțile, cu trenurile și pe jos”, observându-se că „mulțumită admirabilei organizări și ordinei pe care a ținut-o Consiliul național local”, alături de Garda militară care și-a dovedit „exemplara disciplină” în „îndeplinirea datoriei stricte ostășești”, organizatorii și-au coordonat misiunea și acțiunea în condiții optime.
Sub titlul „Serviciul de siguranță” sunt descrise planul și măsurile impuse de căpitanul Medrea, comandantul Gărzii Naționale de la Alba Iulia, plan ce prevedea „o bună organizare și amplasare de posturi a santinelelor și o mișcare adecvată a patrulelor”,[2] având în dispozitiv 1700 de „feciori români și numeroși oficeri”.[3]
Sub titlul „Caleidoscop” (p. 2) este descrisă „atmosfera asta curat românească”, plină de libertate, „de neastâmpăr, de exuberanță, de sănătate sufletească”, iar la cafeneaua hotelului „Hungaria” din Alba Iulia s-au adunat cei prigoniți și refugiați de vechiul regim, „figuri dispărute de ani de zile dintre noi”: „ziariștii Ghiță Pop, Iosif Șchiopul, Eugen Goga, economistul Vasile Osvadă”.[4]
Totodată, ziarul publică succesiunea cronologică a evenimentelor istorice „Spre Adunarea Națională”: la ora 10 a.m, sala Casinei[5] „tixită de lume”, decorată cu „steagurile antantei” și „steagul nostru”, ziariști[6], 2000 de oameni care au izbucnit în „ovații furtunoase” la urcarea pe podiumul din sală a membrilor Marelui Sfat Național: Vasile Goldiș, „figura robustă, bărbatul de stat înăscut, al cărui rol în viitorul apropiat îl ghicește deja publicul”, un număr de 6 reprezentanți ai social-democraților „față de cari toți au simpatii vii”, preoții protopopi Saftu, Lupaș și dr. N. Comșa. Sunt ovaționați ziariștii „de cel mai prețios talent”, Ghiță Pop, Eugen Goga, Iosif Șchiopul, precum și arhiereii români „de ambele confesiuni”, dr. Ștefan Cicio Pop cu soția, dr. Mihali, maiorul Alexandru Vlad, căpitanii Băgulescu, Mărculescu, locotenent Jileriu, președintele Sfatului țării din Basarabia, Pantelimon Halippa, delegatul bucovinean Procopovici, iar generalul român Leonte state, delegatul Armatei Române din Regat, este „ridicat pe umeri și aclamat”, aclamându-se „trăiască România Mare”.
Evenimentele, „într-o liniște solemnă” sunt deschise de dr. Ștefan Cicio Pop, „bărbatul care timp de patru ani cu riscul vieții a dus o luptă aprigă contra asupririlor ungurești” se afirmă în ziarul „Românul”, urmând discursul dr. Ioan Suciu și verificarea mandatelor celor 1228 de delegați, declarându-se realizarea cvorumului pentru luarea de „hotărâri decisive”. În continuare, biroul și notarii Adunării sunt „aleși prin aclamațiune”. Ședința solemnă este deschisă de către Gheorghe Pop de Băsești, iar conform relatării „Românului”, cuvintele sale: „să punem astăzi piatra fundamentală a fericirii noastre veșnice” primesc „aplauze prelungite”. Misiunea de a rosti cuvântarea solemnă și de a prezenta Rezoluția Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia de la 1 decembrie au revenit marelui luptător și patriot Vasile Goldiș, care a fost ascultat cu „o evlavie adevărată”, iar expunerea sa de înaltă ținută patriotică a demonstrat dreptul istoric al poporului român la autodeterminare și la existență națională de sine stătătoare. Unirea pe veci a Transilvaniei cu România, „dorul nestins al celor 14 milioane de Români”, se realizase!
La mulți ani, România!
La mulți ani, români de pretutindeni!
[1] Românul, an VIII, nr. 20, 20 noiembrie/3 decembrie 1918, p. 1.
[2] Nicolae Bocșan, Adunarea de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 în memoria bănățeană, în Studii de istorie a Transilvaniei, volum dedicate istoricului Ioachim Lazăr la 70 de ani, editori: Ciprian Drăgan și Carmen Barna, Cluj-Napoca/Deva, Argonaut, pp. 379-391.
[3] Elemente de „ordine și disciplină”, legiunile de la Alba Iulia au inclus 3 companii din cadrul gărzii centrale, o companie din Teiuș, o companie din Zlatna „în port național – mândri căciulari ai lui Horia”, o companie din Blaj, o companie din Săscior, o companie din Ighiu-Țelna. Pentru serviciul de siguranță, au mai fost convocate câte o companie din Sibiu, Sebeș, Hunedoara și din Cluj. Exemplara organizare a fost recunoscută în mod public de către Vasile Goldiș care „și-a exprimat admirația față de ordinea exemplară ce domnește în oraș încât totul merge strună”. Românul, an VIII, nr. 20, 20 noiembrie/3 decembrie 1918, p. 1.
[4] Ghiță Popp, ortografiat și Ghiță Pop sau Gheorghe Pop (n. 3 ianuarie 1883, Poiana Sărată, comitatul Trei Scaune, Regatul Ungariei – d. 25 octombrie 1967, București), profesor, avocat, excelent ziarist și om politic român. Redactor al ziarului „Tribuna din Arad și colaborator al ziarelor „Gazeta Transilvaniei” (Brașov), „Foia poporului” (Sibiu), „Libertatea” (Orăștie), „Românul” (Arad) și al revistelor „Luceafărul” (Sibiu), „Viața românească” (Iași). În Eugenia Irina Crișan, Constantin I. Stan, Activitatea lui Ghiță Popp pentru înfăptuirea, consolidarea și apărarea României mari, în Angvstia, nr. 3, 1998, pp. 165-172. Iosif Șchiopul (1876-1946), redactor la „Luceafărul” (1903), „Lupta” (Budapesta, 1907) și „Tribuna” (Arad, 1909-1912), colaborator la „Românul”, „Ardealul”, „România nouă”. Fondator al revistei „Dacia istorică” (Cluj, 1937). Publicist, folclorist și traducător. În Istoria jurnalismului din România în date, coordonator: Marian Petcu, Iași, Editura Polirom, 2012, p. 706. Eugen Goga (1888-1935) participă la primul război mondial în armata austro-ungară, este luat prizonier de ruși și dus în lagărul din Tomsk, în Siberia. Eliberat o dată cu intrarea României în război, se reface la Techirghiol, descriindu-și perioada captivității în „Două Siberii” (1916). Pleacă din nou pe front, ca voluntar, e rănit la Arabaz și-și pierde mâna dreaptă. Ziarist la „Tribuna” (Arad, 1911-1912), studii la Budapesta, București, Zurich, revine la Arad, redactor la ziarul „Românul”, colaborator la ziarele „Epoca” și „România”. Director al ziarului „Renașterea română” din Sibiu (1921-1929). În perioada 1932-1935 conduce „Țara noastră” (seria bucureșteană). În Istoria jurnalismului din România în date, coordonator: Marian Petcu, Iași, Editura Polirom, 2012, p. 344. Vasile Osvadă (1875-1931), economist și publicist. A contribuit la dezvoltarea publicisticii românești. În timpul primului război mondial a fost mobilizat în armata austro-ungară cu gradul de sublocotenent. A luptat pe frontul din Rusia unde a căzut prizonier (1916-1917). Aici s-a înrolat în Corpul Voluntarilor Români din Transilvania, revenind în țară și participând la războiul de reîntregire alături de armata română. Fondator al suplimentului economic „Tovărășia” (1906) al ziarului „Libertatea” (Orăștie). Colaborator pe tematică economică la „Tribuna”, „Libertatea”, „Tovărășia”, „Foaia de duminică”, „Revista economică”, „Lupta” (Budapesta). În Istoria jurnalismului din România în date, coordonator: Marian Petcu, Iași, Editura Polirom, 2012, p. 90.
[5] Azi „Sala Unirii”.
[6] ce reprezintă „foile: Gazeta Poporului (dr. I. Broșu), Drapelul (Alexandru Vasilie), Telegraful Român (dr. N. Regman), Unira (dr. Coltor), Biroul de presă al gardelor naționale (Ioan Montani), Foaia Diecezană și Lumina (dr. Cornel Cornean), Foaia Poporului Român (L. Paukerov), Calea Vieții (dr. Nicolae Brânzeu), Revista Economică (Constantin Pop), Foaia Poporului (Nicolae Bratu), Glasul Ardealului (Dante Ovid Gherman), Opinca (dr. Romul Molin), Biserica și Școala (dr. T. Botiș), Glasul Bucovinei (Alecu Procopovici) și Românul (Ion Clopoțel).” Șef-contabilul Băncii generale de asigurare, Vasile Vlaicu, angajat de ziarul „Românul” este cel care a consemnat în stenograme desfășurarea evenimentelor.