Maria Marcela Branea

După debutul expozițional, Marcela Branea (sculptor, n. București, 1956, IAP Bucure;ti, 1979), a desfășurat o bogată activitate artistică, materializată prin lucrări monumentale și de salon. Sculptura concepută a fi stabilă, arhitecturală, îmbină materialitatea aspră prin alternare cu porțiuni de mare finețe șlefuite atent.

 În Căsoaia a realizat trei lucrări monumentale:    

Simbol

 1980, calcar de Viștea – Cluj; 250/100/100

Printr-o coloană, element esențial din domeniul arhitecturii, Marcela Branea ilustrează suportul, puterea, trăinicia. Ea reprezintă axa construcției, reunind diversele nivele ale acesteia. Simbolistica acesteia este redată sculptural printr-un cilindru simplu, care nu se încadrează nici unui stil, fără podoabe, dar țâșnește spre cer asemenea unui stâlp. Soliditatea dar și protecția, este excelent sugerată prin structura decorativă din spate, neadosată, care urmărește coloana fragmentar (foto 6).

Lumină de zi

1982, calcar de Viştea, 220/210/160.

Aparent statică, greoaie, sculptura asigură prin jocul umbrelor un spectacol diurn dinamic. Lumina reflectată pe suprafețele pietrei se mișcă din zori până-n amurg într-o succesiune de tablouri scăldate în strălucire, prin imagini create de contrastul suprafețelor lustruite de cele rugoase, bucerdate (foto 7)

Soclul

1985, calcar de Viștea – Cluj, 230/110/100

Lucrarea sugerează prezenţa unui element arhitectonic de bază, o structură care de altfel face parte ca segment dintr-un monument, o statuie. Dar este și un simbol al neclintirii și persistenței în timp și asemenea stâncii este semnulfermității și tăriei de caracter. Din punct de vedere sculptural, în concepția Marcelei Branea, soclul, nu este un simplu postament din piatră menit să înalţe sculptura, aşa cum este tratat uneori, ci el însuşi este artă, fiind încorporat în opera pe care o susţine (foto 8).