Mărțișor călător

Prima lună a anului în calendarul roman, Martie, luna echinocțiului de primăvară, corespunde și noului an agrar, a renașterii naturii, a semănatului, a purificării spațiului înconjurător prin curățirea grădinilor, a livezilor, prin arderea gunoaielor și este celebrată prin oferirea obiectelor rituale. Acestea sunt mici obiecte artizanale agățate de un fir răsucit din lână albă și roșie pe care fetele și femeile îl poartă la mână sau prins în piept până la finele lunii. În trecut acest simbol, mărțișorul, era o mică monedă de argint sau de aur pe care părinții o ofereau copiilor lor, fete și băieți deopotrivă, pentru a-i feri de boli și de deochi. Apoi, după 12 zile sau până la înflorirea primului pom, mărțișorul era legat de un pom fructifer atât pentru asigurarea sănătății copilului cât și pentru fertilitatea pomului respectiv. În anumite zone din România mărțișorul este dăruit de către fete feciorilor, iar aceștia oferă mici cadouri fetelor de 8 martie. Sunt multe legende frumoase despre mărțișor, dar din biblioteca noastră vă oferim una inedită: ”Luna martie este considerată o lună în care nu poți avea încredere. Inițial, anul începea cu ea, dar, după ce a înșelat pe toate celelalte luni, a fost bătută de ianuarie și înlocuită de aceasta la începutul anului. Uneori, ea își amintește de înșelăciune – atunci râde și este vreme frumoasă -, alteori însă își amintește de loviturile primite, iar atunci plânge, adică plouă sau ninge.” Taloș, Ion – Gândirea magico-religioasă la români : Dicționar, Editura Enciclopedică, București, 2001, p. 90