Azi nu am primit bătaie! Încă. Nici nu o să primesc… cred. De ce să mă lovească? Nu am făcut nicio prostie! Am fost cuminte la școală, nu mi-am murdărit pantalonii, nu am luat note mici și nici nu m-am certat cu nimeni. Oricum, pe mama nu o prea interesează ce se întâmplă pe la școală. Doamna mă tot întreabă dacă părinții mei vor veni cândva la ședințele cu părinții. Eu i-am spus că da, vor veni. Tatălui meu i-am spus că trebuie să vină până la Doamna. M-a bătut. Nu rău. Doar câteva palme peste cap. Mi-a spus că sigur am făcut ceva prostii, că altfel nu-l chema învățătoarea să vorbească. I-am spus că nu am făcut nimic, dar el nu: „lasă că te știu eu… prostule” și m-a bătut. Nu m-a durut, că nu a dat tare. A fost obosit și beat. Atunci nu prea are putere. Dar mama a terminat treaba în locul lui. M-a articulat cu varga de la porci. E subțire, din lemn de mălin și ustură foarte tare. Peste picioare și peste spate mi-a dat. Nu ai timp să plângi. Doare prea tare și nu ai timp. Dar azi nu primesc bătaie. Nu am făcut nimic. Mama o să fie fericită. Îi duc un mărțișor. Doamna ne-a spus că e 1 Martie, că a venit primăvara și așa este frumos ca mamele și femeile să primească de la băieți mărțișoare. Eu nu am mai văzut mărțișoare până azi. Da’ câțiva colegi i-au adus Doamnei ghiocei cu șnur roșu. Alexandra i-a adus chiar un mărțișor cumpărat. Era din aur cu pietre prețioase. Ea are bani. Părinții ei lucrează la oraș. Mie tata nu-mi dă bani. El nu are. Nu lucrează la oraș. Doar prin sat și acum nu prea este de lucru. La vară o să facă bani. Că se fac ciupercile la pădure și mergem să le strângem și să le ducem la italianu’. Ne dă mulți bani și ne putem cumpăra haine și salam. Mie îmi place salamul. Și pateul, da’ mai mult îmi place salamul. Oare nu sunt și mărțișoare din salam? Cred că mamei i-ar plăcea să-i duc un mărțișor din salam. Sau cred că nu. Cred că mai mult i-ar plăcea un mărțișor din țigări. Că tot se plânge că nu are niciodată țigări. Tata are țigări, da’ nu-i dă. Se enervează când îi cere și o lovește. Da’ mama nu se lasă. Îi fură când doarme. Că tata doarme mult. Mai ales acum iarna. Bea mult vin și țuică. Și doarme mult. Nu-mi place când doarme, că trebuie să stau afară ca să nu fac gălăgie. Acum afară e frig. Da’ mă duc în grajd lângă Murgu. El mă lasă în pace. Nu îl deranjează că stau cu el. Și e cald lângă el. Atâta că miroase a balegă, da’ o curăț și pun paie și e bine apoi. Oare chiar să fie mărțișoare de aur pe fundul râului? Bogdan dintr-a șaptea așa a zis. Că pe fundul râului, în locul cu verdeață, sunt multe mățișoare de aur. Dacă o să găsesc mai multe îi duc și Doamnei unul, chiar și surorii mele. Ea nu prea merită. Că mă tot pârăște acasă. Și minte mult. Da’ tot îi duc. Poate așa o să mă lase în pace câteva zile. Ei îi plac lucrurile din aur. Sigur că o să-i placă și mărțișorul meu. Sora mea mi-a povestit multe de cât eram mic. Mi-a spus și când am luat prima bătaie. A zis că nu eram decât un ghemotoc de carne înfășat când tata s-a enervat și m-a plesnit peste cap. Eu am fost vinovat. Că tot plângeam noaptea și el nu putea să doarmă. Da’ după aceea m-am liniștit. A zis că două săptămâni nu am mai plâns deloc. O fi bună și bătaia asta la ceva. Bunica îmi zicea că „bătaia îi ruptă din rai”. Cică așa a auzit ea la biserică de la popa Dumitru. Eu nu cred că popa a zis asta. Fetele popii nu primesc bătaie. Și sunt întotdeauna fericite când merg acasă. Lor nu le e frică atunci când se murdăresc. Dacă bătaia îi ruptă din rai, de ce nu le bate popa și pe ele? Nici ele nu sunt chiar cuminți. Acum câteva zile au aruncat cu pietre după mine. Au zis că sunt jegos și că put. Am vrut să îi spun mamei, da’ ar fi zis că sunt eu de vină și aș fi luat bătaie. Încă mă mai doare spatele de la nuiaua de mălin. Da’ acum îi duc mărțișor. De aur. De pe fundul râului, de la locul cu verdeață. Sper să nu afle tata că m-am dus la râu singur. Nu am voie. Am mai fost astă vară la scăldat și m-a văzut Văsălica Tomii și m-a pârât. Cu furtunul de la mașina de spălat m-a bătut. Ăla doare mai tare ca nuiaua de mălin. Și nu lasă urme. Ustură și doare că îi din plastic. Da’ tot nu doare mai tare ca și cureaua din piele. Nu am mai primit de mult bătaie cu cureaua. De când i s-a rupt tatei cureaua și a legat-o cu sârmă nu o mai scoate din pantaloni. Da’ mi-a dat odată cu cureaua de la hamul lui Murgu. Tot eu am fost de vină că nu l-am dus drept de căpăstru. Eram la arat și am văzut pe ogor o pietricică strălucitoare. Nu trebuia să mă aplec să o iau. Murgu s-a speriat și a tras într-o parte. Tata zice că s-a lovit la burtă în coarnele plugului și mi-a arătat cât de mult îl doare. Cureaua de la ham nu doare ca și cureaua din pantaloni, da’ doare mai tare ca și furtunul de la mașina de spălat. Cred că cureaua lu’ tata doare cel mai tare. Apoi nuiaua mamei și mai apoi furtunul. Sau furtunul doare mai tare? Depinde pe unde nimerește. Odată mi-a dat cu nuiaua peste gât și a durut mai tare decât furtunul peste spate. Trebuie să fiu mai cuminte. Dacă nu fac prostii, nu primesc bătaie. Sor-mea așa zice. Că eu mi-o cer. Da’ eu nu vreau să fac prosti! Nu știu cum reușesc să îi enervez. Că odată când m-am murdărit la joacă nu m-au bătut, da’ când am venit de la școală și Bogdan dintr-a șaptea a aruncat cu un bulgăre cu noroi în mine am luat câteva palme. Cred că depinde și unde mă murdăresc. Că dacă îmi murdăresc pantofii nu mă bate, da’ dacă îmi murdăresc pantalonii sau geaca, mă bate. Mama zice că nu are bani să-mi cumpere 10 perechi de pantaloni și nici vreme să spele toată ziua. Cred că nu are bani. Nu avem bani. Toate sunt scumpe. Așa zice tata. Și țigările se scumpesc de la o zi la alta și berea și pâinea. De unde atâția bani de haine? El mergea la școală cu opinci și cu năframă de lână iarna, că nu avea căciulă. Eu nu prea știu să apreciez ce am. Că pe mine mă trimite cu adidași și cu haină de fâș. A primit-o de la ajutoare, când a fost târgul la noi în sat. Da’ e bună haina. Că are dungi fosforescente. Colegii au râs de mine, că ziceau că sunt ca un semn de circulație. Da’ nu m-am supărat. Mie îmi plac semnele de circulație. Că sunt colorate. Oare o să găsesc și un mărțișor colorat? Dacă o să găsesc îi duc mamei două. Sau îl dau lu’ tata. El nu e femeie, da’ poate se bucură. Mi-e îmi place când părinții mei sunt bucuroși. Tata râde tare când se uită la televizor. Pe mine nu mă lasă să mă uit că zice că sunt prost și nu înțeleg. Da’ eu mă uit la el cum râde și mă bucur. Îmi place și când bea bere, că atunci iar e fericit. Numai când nu cumpără mama bere se enervează. Acum pe mama nu o mai bate că mama se apără. I-a dat într-o zi cu fierul de la cuptor în cap de i-a dat sângele și tata s-a liniștit. Sor-mea zice că mai demult, când tata era mai tânăr, era mai mare ca mama, da’ acum e slab și mama e mai tare ca tata și lu’ tata îi e frică acum de mama. Când o să cresc o să fiu și eu mare ca mama și nu o să mă mai bată nimeni. Da’ nici azi nu iau bătaie. Că duc mărțișor. Sper să nu afle tata că am venit la râu. Da’ nu o să afle. Că le zic că l-am găsit pe drum. Ce neagră e apa! Cum găsesc eu locul cu verdeață? Bogdan dintr-a șaptea a zis că pe fundul râului e locul cu verdeață. Trebuie să intru în apă! Da’ e rece! Da’, eu intru! Nu mă duc acasă fără mărțișor. Că dacă vede mama că am întârziat mă bate… și azi nu primesc bătaie. Da! Intru în apă. Da’ mă dezbrac. Că dacă mi se udă hainele mă bate mama. Le pun în copac, aici pe creangă să nu se murdărească, să nu mă bată mama. Vai, ce rece e apa! Locul cu verdeață? Unde o fi? Aici e numai noroi. Să mă duc mai la mijloc? Apa e mare! Da’ eu știu să înot! Ah, da rece mai e apa asta? Cine o fi pus mărțișoarele astea pe fundul apei? De ce nu le-a putut agăța în copac, sau să le pună undeva prin pământ? Locul cu verdeață… pe acela trebuie să îl găsesc. Acolo sunt mărțișoare de aur. Și îi duc mamei și doamnei și soră-mi și lu’ tata și dacă mai găsesc îmi las și mie unul, să mi-l agăț în piept. O să fiu ca și colegii mei, mândru că am mărțișor de aur cu pietre prețioase. Și azi nu primesc bătaie… locul cu verdeață… apa nu mai e rece… cred că l-am găsit! Apa e caldă… și a ieșit soarele. Ce bine! Că mama e fericită când iese soarele. Și tata pleacă de acasă… și e liniște. Aici oare a zis Bogdan dintr-a șaptea că sunt mărțișoarele? Că eu nu văd niciunul. Sunt doar fluturi și păsărele. Loc cu verdeață… soarele e cald… și azi nu primesc bătaie… mama o să primească mărțișor… și doamna… și tata… eu am mărțișor… uite e din lumină. E la mine în piept! Ce frumos e! Loc cu verdeață… azi nu primesc bătaie… azi stau aici și mă odihnesc.
Claudiu Ionuț Boia