Sunt câteva obiceiuri și tradiții în cultura românească sau balcanică care mă fascinează prin simbolistica, singularitatea și practica lor.
Unul dintre ele este Mărțișorul.
Confecționat și purtat din vremuri vechi, foarte vechi de Români și Bulgari, împletind în jurul lor povești în alb și roșu, cu bănuți, babe, noroc, natură, spirite, feciori și fete, Mărțișorul este o minunăție de obicei.
Un obiect, adesea de artă, gingaș și delicat, primit aduce multă bucurie!
Dăruirea lui a mai rămas în țara noastră la noile generații, dar purtatul lui s-a pierdut.
Fetele și femeile îl agață mai rar aproape de inimă, dar sunt încântate când îl primesc!
Dacă în trecut se presupunea că-i va aduce noroc purtătoarei, azi încărcătura lui este doar sentimentală.
Bărbații încă dăruiesc un ”Mărțișor drăgălaș/Să îl porți la guleraș”, alături de o floare și o îmbrățișare, iar Femeile încă se simt iubite și admirate, primindu-l.
În final, este un gest simplu de deschidere spre viață, dragoste și natură, elemente conținute de ființa umană.
Ar fi păcat să se risipească frumusețea și încântarea pe care le aduce fragiul simbol al primăverii, de aceea oferiți și purtați Mărțișorul!
Ca să primiți și să dați frumusețe!