Alto-relief în medalion; Bronz; Parcul Reconcilierii Româno – Maghiare, statuia Libertatea; Autor Zala Győrgy, 1890.
Descendent al unei bogate familii de armeni, Kiss Ernő (n. Timișoara, 1799), și-a început cariera militară, la Hanovra într-o unitate de cavalerie, unde a fost avansat până la gradul de colonel. La puțin timp după declanșarea Revoluției maghiare (martie 1848), a trecut de partea ei, împreună cu întregul regiment, angajându-se în luptele din sudul Ungariei. În urma victoriei de la Perlaz (Serbia, 12 octombrie 1848), a fost avansat la gradul de vice-mareșal și numit în fruntea Comandamentului Național al Armatei Revoluționare Maghiare, în continuare ocupând mai multe funcții de interimat în guvernul lui Kossuth. A făcut parte din grupul de ofițeri care au capitulat la Șiria în 13 august 1849, împărtășind soarta acestora. Arestat și judecat, a fost condamnat la moarte prin împușcare și executat în 6 octombrie 1849 la zidul bastionului Cavalier VI din apropierea porții dinspre Micălaca. A fost înmormântat la Elemir (Serbia). Portretul său în altorelief, sculptat în 1890 de Zala Győrgy într-o reușită expresie plastică, se află fixat pe soclul Monumentului Libertatea din Parcul Reconcilierii Româno – Maghiare, iar numele este gravat pe Obeliscul memorial din cartierul Subcetate.
Kiss Erno, portret de Kuhn Vilmos (1890)
