Alto-relief în medalion; Bronz; Parcul Reconcilierii Româno – Maghiare, statuia Libertatea; Autor Zala György, 1890
Născut la Oradea în 1904, Nagy Sandor Joszef face parte din grupul celor treisprezece generali ungari revoluționari pașoptiști martiri executați sub zidurile cetății arădene la 6 octombrie 1849.
În 1847, la vârsta de 43 de ani, alegând cariera militară, Nagy Sandor Joszef s-a încadrat într-o unitate de cavalerie cu gradul de căpitan, dar după foarte scurt timp, răzgândindu-se, a solicitat retragerea din armată. Un an mai târziu s-a alăturat Revoluției maghiare, luând parte cu gradul de maior la luptele din sudul Ungariei. La 1 noiembrie 1848 a fost avansat locotenent colonel și numit comandantul unității de cavalerie. La 2 mai 1849 cu gradul de general a primit comanda Corpului 1 de Armată, distingându-se în luptele de la Szolnok (5 mai) și Buda. Înfrânt în campania de la Debrețin în luptele cu armata țaristă, a făcut parte din rândul celor care au depus armele la Șiria, împărtășind soarta acestora. Arestat și judecat, a fost condamnat la moarte prin zugrumare cu funie la stâlp. Execuția a avut loc sub zidurile din sudul Cetății, pe panta lină a glacisului.
În prezent, rămășițele lui pământești sunt înhumate la baza Obeliscului Memorial din Piața Treisprezece Generali (Cartierul Subcetate).
Portretul său în altorelief, sculptat în 1890 de Zala György, se află fixat pe soclul Monumentului Libertatea din Parcul Reconcilierii Româno – Maghiare.
