Trestiile își pot plânge durerea în tăcere.
Poeții sunt altfel…
Am învățat că astăzi îngerii nu mai cad,
că zeii sunt morți
și că poduri peste timp
pot construi
doar copii, visătorii și înțelepții.
Îți scriu, sărmană fiică a omenirii:
sfârtecarea naște suflete curate,
dar și creaturi cu fețe lungi și picioare de cal,
care beau apă ziua, dar scutură grâul noaptea în lanuri.