Obelisc, Arad Malul Mureșului (Piața George Enescu), beton placat cu travertin, marmură neagră, 2007, Miloș Cristea, Ștefan Șandor, Dumitru Paina
Monumentul amenajat de Primărie în parteneriat cu Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici, filiala Arad, a fost dezvelit în 15 septembrie 2007, în memoria a 96 arădeni care au pierit în închisorile comuniste, înhumaţi în gropi comune la Sighet, Jilava, Aiud, Piteşti, Gherla, Târgu-Ocna şi la Canalul Dunăre-Marea Neagră, 6 luptători, ucişi la Iosăşel şi Chisindia, precum şi a 17 agricultori din mai multe sate arădene, omorâţi fără judecată pentru că s-au opus colectivizării.
Decizia primăriei a fost luată, după obţinerea scrisorii de acceptare din partea lui Claudiu, fiul arhitectului Miloş Cristea autorul schiţei primei variante a construcţiei, pentru schimbarea destinaţiei şi simbolisticii inițiale adică cea de Monument închinat luptei împotriva inundaţiilor.
Ideea transformării monumentului, conceput pentru elogierea altor fapte, a stârnit atunci critici în mediile locale, gestul fiind considerat ca un exemplu tipic despre cum se poate falsifica istoria locală. Este vorba de impietatea adusă celor peste 100.000 de cetăţeni ai Aradului, care au salvat oraşul, de puhoiul inundaţiilor Mureşului din 1970 şi 1975. Existând atunci, doar un dig din pământ, arădenii într-o solidaritate neobişnuită au apărat oraşul pentru a nu fi transformat într-o mlaştină, cu pagube incomensurabile. Atunci, timp de o săptămână, zi şi noapte, muncitori, militari, pensionari, funcţionari, cadre didactice, elevi, au umplut şi stivuit pe malul râului dezlănţuit, sute de mii de saci cu nisip şi pământ, într-o voinţă şi dăruire exemplară (foto 1). După aceste evenimente, au fost cheltuite sume importante pentru construirea unui dig, cu pinten din beton armat până sub albia Mureşului, eliminând pentru totdeauna pericolul oricărui diluviu. În amintirea acelei solidarităţi umane, arhitectul Miloş Cristea a conceput, pe Malul Mureşului, în dreptul Palatului Cultural, acest monument, a cărei structură din beton a fost ridicată pe cheltuiala arădenilor. De aceea, multă lume consideră că schimbarea destinaţiei acestuia este o falsificare a istoriei.
Monumentul a fost conceput din trei componente: un postament larg, cu platformă pentru ceremonii din care se înalţă un obelisc asemenea unui stâlp format din două segmente adosate, care cuprinde în treimea sa inferioară o placă pentru texte. Adaptarea monumentului conform noii destinaţii a fost concepută de arhitectul Ștefan Șandor și sculptorul arădean Dumitru Paina.
Elementele de arhitectură au fost placate cu travertin, iar spaţiul destinat textelor, cu marmură neagră. Pe obelisc a fost montată o cruce latină, tot din marmură neagră.
Textele cuprind explicații despre monument, numele victimelor în număr de 118 și al contribuabililor.
1. Apărarea Aradului, împotriva furiei apelor (Podul Decebal, 1970) 2. Obeliscul memorial pentru victimele comunismului 3. Obeliscul memorial (detaliu)
