
Clădirea de pe strada General Dragalina nr. 24 a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea ca sediu al Camerei Județene de Comerț și Industrie (foto 1). Pe parcursul anilor, imobilul devenind neîncăpător, a fost extins în 1924, prin ridicarea a încă unui etaj, fiind modificate și fațadele aflate pe două străzi: General Dragalina și Gheorghe Lazăr (foto 2). Soluția a fost dată de arhitectul Szomorkeny Rudolf, de la firma arădeană Arhitectura. Intreprindere generală pentru studii şi construcţii de clădiri şi lucrări publice, condusă Mairovitz şi Szomorkenyi, care a recurs la un compromis stilistic.
Pentru realizarea decorului exterior arhitectul a cerut colaborarea sculptorului maghiar Rubletzky Geza, care la acea vreme locuia în București. Arta lui Ruletzky Geza (1881-1970), s-a făcut cunoscută arădenilor prin sculpturile ce înobilează fațada și interiorul Palatului Cultural, Expoziția personală din 1913, unde au fost prezentate mai ales portrete dar și alte lucrări executate spontan în stilul Art-Nouveau, al cărui adept era.
Înainte de a-şi perfecţiona pregătirea artistică, Rubletzky Geza (1881- 1970) a lucrat în atelierul sculptorului Mór Unger apoi cu producătorul de porțelanuri Foleg, după care, succesiv, a colaborat cu József Róna, Miklós Ligeti, Barnabás Holló. În perioada 1908–1914 a locuit în Hódmezővásárhely (Ungaria), contribuind la fondarea Școlii de Artă de acolo, timp în care a executat și prima comandă importantă, un grup statuar pentru banca locală. Între 1915–1942 locuit în România şi ulterior la Budapesta (foto 3).
Ținând cont de destinația clădirii, la început Rubletzky Geza a aplicat pe fațadele reabilitate o decorație vegetală și mai multe corăbioare cu pânzele umflate de vânt, simbol al forței și securității într-o perioadă dificilă, alături de imaginea a șase personaje alegorice, sculptate în relief și adosate.
Urmând partea figurativ alegorică, ce întruchipa mai ales imaginea lui Mercur și a unor meserii neagricole, a ilustrat în patru microteme șase bărbați musculoși cu recuzită adecvată. Luând ca model imaginea lui Pall Jeno, un binecunoscut atlet arădean cu performanțe naționale, artistul și-a desăvârșit lucrarea prezentând prin corpuri întregi, în repaus, personaje alegorice care pot fi recunoscute prin piesele purtate (foto 4).
Mercur (Hermes), unul din simbolurile inteligenței îndemânatice și iscusite, care patronează comerțul este prezentat prin două imagini. Este consacrat prin atributele sale, pălăria înaripată, care semnifică deplasarea rapidă și vestitul caduceu, o vargă în jurul căreia se încolăcesc în sens invers doi șerpi, piesă considerată o expresie a echilibrului și păcii (foto 5 și 6)
O imagine interesantă este a fierarului, prezentat tot în două ipostaze, cea de făurar, mânuitor al ciocanului alături de o imagine modernă a oțelarului – forjor cu recuzita adecvată: cleștele cu coadă lungă și nicovala (foto 7 și 8). După simbolistica masonă ciocanul este voința care execută, reprezentarea inteligenței care făptuește și perseverează în acțiune. Puterea lui se manifestă prin nicovală un principiu pasiv dar indispensabil în activitatea sa. Personaj enigmatic, el este meșteșugarul care produce unealta agricultorilor și vânătorilor, de el depinzând viața economică a țării. În religia creștină, poate că primul făurar a fost biblicul Cain, cel dintâi născut al Evei și care a avu preocupări agricole dar unul din urmași, Tubal – Cain a fost în mod sigur fierar, spunându-se despre el (Facerea, 4, 22), că a fost făuritorul tuturor uneltelor din aramă și fier.
Alte două imagini sânt consacrate constructorilor: arhitectul și zidarul – cioplitor de piatră, simboluri ale rigorii și al metodei în care este cuprinsă și experiența spirituală (foto 9 și 10).
Personajele masculine, sculptate întregi în relief, au fost adosate, grupat câte două, față în față, pe cele trei fațade. Lipsite de veșminte, nuditatea bărbaților considerată atunci un atac la bunele moravuri a dus la scandal public, remediat prin aplicarea unei frunze de acant peste goliciunea trupului.
Înfrumusețată astfel clădirea care astăzi servește ca sediu al Direcției Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, a devenit un punct de reper în ansamblul urbanistic arădean.