Cea mai importantă sărbătoare a creștinătății este PAȘTILE.
O sărbătoare care ne apropie pe noi, oamenii, de Divinitate, mai mult și mai concret decât până la ea.
De ce?
Pentru că Fiul lui Dumnezeu, născut dintr-o fecioară, prin Duh Sfânt, preia prin naștere, acceptă și-și asumă, după aceea, dublă condiție: cea de Fiu al lui Dzeu și al Omului, deopotrivă.
Asumarea presupune acceptarea sacrificiului suprem prin care Mesia devine Eliberatorul.
Ca să se împlinească profeția.
Mesia era așteptat de evrei ca Eliberator, eliberator de sub dominația străină, însă El își dezrobește poporul și eliberează întreg neamul omenesc de moarte. Îi deschide calea spre nemurire. Iisus eliberează de moarte, ștergere păcatul originar. Iisus este poarta noastră spre cer.
“Că Acesta va mântui pe norodul Său de păcatele lui” (Matei 1, 20-21).
Pe scara suferințelor primită de bună voie , noi urcăm, tindem spre dumnezeire.
„Părintele Meu, de este cu putință, treacă de la Mine paharul acesta!”- rostește Mântuitorul – Omul, în grădina Ghetsimani (Mt. XXVI, 39). „Paharul ” simbolizând soarta omului, suferința, supliciul ce urma.
”Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiești!” (Mt. XXVI, 39), se roagă mai departe Fiul Omului euharistiat în Fiul Tatălui Său.
Și a băut ”paharul”!
Cuvântul „Paști” înseamnă „trecere”, (Pesah – în ebraică, termen preluat de la egipteni) și este folosit pentru prima dată în Vechiul Testament în timpul lui Moise, când, în seara dinaintea ieșirii din robia egipteană, au petrecut în tăcere faptul că vor traversa Marea Roșie spre Pământul Făgăduinței, „unde curge lapte și miere” (Țara lui Israel).
Pentru cei care Îl urmează pe Mântuitorul Hristos, Paștile înseamnă trecerea de la viața trăită în letargie, indiferență și ignoranță spirituală, la viața de comuniune cu Dumnezeu.
În amintirea acelui moment, creștinii suferă, mor și învie în fiecare an cu Iisus.
Sărbători Luminate, tuturor!
Toate reacţiile: