Mihai Istudor (n. 1944, Ploești – d. 2015 București; IAP Cluj – Napoca, 1973) a construit lucrări monumentale, de autentică valoare şi cu valenţe de solemnitate, care se disting prin linia viguroasă a compoziţiilor şi claritatea articulării în spaţiu. La Căsoaia a participat în două ediții ale Simpozionului.
Loc pentru sărbătoare
1980, Calcar de Viştea – Cluj, 290/140/140.
Privită de la distanţă, sculptura aparent simplă ne conduce cu gândul la forme arhaice, de regulă foarte clare. Lucrarea desfăşurată pe orizontală, pare o bancă, o laviţă ţărănească fără spătar. Robusteţea şi suprafeţele largi, concentrează ideea, fără să o detalieze. Aparenta schematizare, nu este însă o superficialitate ci o încorporare ideatică în piatră a sufletului românesc.
Vatră pentru o zi de odihnă
1983, Calcar de Viştea – Cluj, 200/108/160.
Sculptura lui Mihai Istudor, este un monolit construit pe orizontală, cu suprafeţe mari tăiate viguros. Cei patru stâlpi metalici, care o detaşează de suprafaţa solului, o individualizează în spaţiu, dezvoltând ideea de sacralitate. Ne putem imagina vatra ca un sanctuar unde se cinsteau divinităţile.
