
Obelisc şi două placi memoriale incizate, osuar; Cimitirul “Pomenirea” Calea Bodrogului nr. 1; Granodiorit de Simeria şi beton sclivisit; Autor Fraţii Rosza, la comanda lui Janco Mihailovic, 1932, refăcut în 1958, restaurat în 1986 și 1991; Referințe cadstrale CF 343653, zona de protecție Cimitire UTR 38, conf. PUG Arad, aprobat cu HCLM Arad nr. 502/2018; Utilizator Consulatul General al Republicii Serbia și SC Gospodărirea Comunală Arad, conf. HCLM 158/1996.
După declanşarea atacului împotriva Serbiei (1914), dată socotită de istorici ca moment al începerii Primului Război Mondial, prizonierii sârbi, au fost concentraţi și în lagărul organizat în Cetatea Aradului. Ulterior, acolo, alături de militarii captivi au fost deținuți, mii de civili deportați din Bosnia, Herţegovina şi Voivodina. Deoarece nu există o evidenţă nominală a acestora, este imposibil de a se cunoaște numărul lor. Conform afirmaţiilor unor supravieţuitori, cifra este cuprinsă între 30.000 şi 50.000 de persoane. Printre ţărani, comercianţi, intelectuali, medici, preoţi, ziarişti, studenţi, se aflau, chiar şi câţiva membri ai Parlamentului Bosniei şi Herţegovinei. Datorită condiţiilor de detenţie inumane şi a epidemiilor de tot felul: dezinterie, tuberculoză, febră tifoidă, tifos exantematic, se crede că în lagărul din Cetate au murit, 4317 civili şi prizonieri de război, număr înscris în textul unui prapor, păstrat azi la Biserica Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Arad (Biserica Sârbească – Centru).
Impresionat de relatările preotului paroh Uroș Kovincici și a cantorului bisericesc Petre Bosnyak, despre coloanele sinistre ce treceau prin fața casei sale de pe strada Dorobanți în drum spre cimitir, sârbul Janko Mihailovici, de curând mutat în Arad, a înlocuit în 1932 crucea din lemn, care marca gropile comune cu un obelisc din marmură albă, cioplit în atelierul Fraților Rosza. Ulterior, în urma degradărilor şi a vandalizărilor, monumentul a fost în mai multe rânduri renovat, schimbându-i-se materialele și forma iniţială.
Obeliscul din granit actual (60/60/250), se află în extremitatea vestică a cimitirului Pomenirea, pe un soclu central pătrat din beton sclivisit cu mozaic, înclinat în patru pante. Pe obelisc, sub o cruce cu braţele egale, este înscris prin incizie, în limba sârbă cu ortografie slavă: За спас српскога народа / и за покој душа Срба / у Араду интернираних / од 1914 до 1918 године (Pentru mântuirea poporului sârb / şi pentru odihna veşnică a sufletelor sârbilor / deportați în Arad / din anul 1914 până în 1918). Dedesubt numele ctitorului: Подиже овај спомен/ Јанко Михајловић / супруга Савета / и син Радивој / из села Ореховца / Бановина Вардарска (Ridică acest monument / Janko Mihajlović soţia Saveta / şi fiul Radivoi / din satul Orehovaţ din Banovina Bardar anul 1932), şi semnătura constructorului: Rozsa Test. (Fraţii Rosza).Ulterior, pe o placă de marmoră albă, aplicată direct pe soclu, a fost scris prin excizie, în limba română, textul: În memoria martirilor sârbi internaţi şi decedaţi în lagărul austro-ungar de la Arad 1914-1918.
Din motive politice, monumentul a fost demolat în 1949. Refăcut în 1958, a fost completat, (probabil atunci), prin aşezarea a două suporturi laterale, din beton sclivisit (180/25/150 cm). Pe fiecare din ele s-au montat câte două plăci de marmoră albă pe care au fost înscrise în relief, numele, ziua, luna şi anul morţii a 67 soldaţi sârbi uciși în Primul Război Mondial, în perioada 1914 – 1915 . Deasupra tabelelor, atât pe stânga cât şi pe dreapta este scris în limba română: În amintirea ostaşilor sârbi căzuţi în luptele împotriva armatelor austro-ungare 1914-1919.
Restaurat în anul 1986, monumentul a fost vandalizat în 1990, principala piesă fiind spartă în mai multe bucăţi. Obeliscul, refăcut, în acelaşi an pe cheltuiala primăriei a fost sfinţit în aprilie 1991 în prezenţa reprezentanţilor minorităţii sârbe din Arad, a oficialităţilor locale şi a Consulatului sârb.
Întregul ansamblu monumental, alcătuit din obeliscul central şi două paralelipipede verticale dispuse lateral, este orientat spre vest. Este limitat pe trei laturi cu un gard înalt de 1m, din beton şi elemente din fier forjat cu desen geometric. Spaţiul din jur este gazonat, zona fiind lipsită de vegetaţie înaltă.



